Alexandra Bonta a terminat în acest an Colegiul Naţional „Vasile Lucaciu” din Baia Mare, la profilul matematică-informatică, bilingv. După absolvirea liceului, a decis să-şi continue studiile în Marea Britanie. Acum învaţă la Universitatea din Manchester, despre care spune că este „o ţară minunată pentru studenţi”. Consideră că românii ar avea numeroase lucruri de împrumutat de la britanici atunci când vine vorba despre mediul academic. Pe viitor, Alexandra Bonta nu are planuri să revină acasă. Îşi doreşte să lucreze în cercetare în Marea Britanie.
R: Spre ce te-ai orientat după absolvirea liceului?
A.B.: Pasiunea mea a fost fizica de când am intrat în clasa a VI-a. Am mai cochetat puţin cu alte idei, cu informatica, am cochetat puţin cu medicina, pentru că medicina e întotdeauna o idee bună. Până la urmă, m-am hotărât că vreau să studiez fizica. Am făcut parte timp de patru ani şi din clubul de astrofizică. Aşa că m-am orientat spre fizică şi astrofizică. Momentan, studiez în Marea Britanie, la Universitatea din Manchester şi studiez fizică cu astrofizică.
R: Cum te-ai adaptat ca student în Marea Britanie?
A.B.: Marea Britanie e o ţară minunată pentru studenţi. Sincer, sunt extraordinar de multe avantaje. Sunt şi dezavantaje. De exemplu, e o diferenţă culturală surprinzător de mare. Ca facultate, ca profesori, totul e minunat. Am avut nişte profesori grozavi în acest semestru. Facultatea în sine îţi oferă motive să mergi să studiezi acolo. Au multe oportunităţi de cercetare. Din păcate, în România, fizica nu e văzută cu atât de multe oportunităţi.
R: Cum ţi se par colegii?
A.B.: Colegii de facultate sunt extraordinar de multiculturali. Sunt din toate părţile lumii. Mă înţeleg destul de bine cu ei. Ce îmi place mult e faptul că e mai puţină competiţie. E o competiţie pentru a fi cel mai bun, dar eşti concurent tu cu tine. Nu eşti concurent tu cu toţi ceilalţi colegi, ceea ce îţi dă şansa de a te împrieteni mai uşor cu ceilalţi. Sunt şi foarte sociali
R: A fost greu să te obişnuieşti cu traiul britanicilor?
A.B.: La început, da. Am avut nevoie de vreo două săptămâni să mă acomodez. Sunt unele lucruri diferite faţă de cele de acasă. La britanici îmi place totul, în afară de vreme. Vremea e foarte imprevizibilă. E un mit faptul că plouă tot timpul, dar nu ştii când o să plouă.
R: Ce îi deosebeşte pe britanici de români?
A.B.: Cultural, sunt diferiţi. Cred că românii ar trebui să împrumute de la britanici respectul. Toată lumea respectă pe toată lumea, toată lumea e egală, e mult bun-simţ şi respect chiar şi atunci când două persoane nu se plac, tot se respectă, ceea ce aici lipseşte.
R: Cum ţi se pare sistemul de învăţământ britanic în comparaţie cu cel românesc?
A.B.: Sistemul de învăţământ britanic mi se pare mai haotic până la facultate. La facultate, românii ar putea împrumuta multe lucruri. În primul rând, mi se pare interesantă roata profesorilor. Profesorii de la facultăţile britanice nu predau mai mult de şapte ani acelaşi curs. O dată la şapte ani iau alt curs, ceea ce mi se pare în regulă, pentru că asta îi determină şi pe ei să devină din ce în ce mai buni, nu rămân în aceeaşi rutină, nu ajung să se plictisească şi să devină neplăcuţi faţă de studenţi. În liceu, mi se pare că s-ar putea schimba ca în clasa a XI-a şi a XII-a să se aleagă la fel ca la ei ce materii vrei să continui. E puţin greu în liceu, mai ales în ultimii doi ani, să te axezi pe toate materiile.
R: Ce ţi-ai propus pentru viitor?
A.B.: Eu aş dori să continui cu un doctorat şi să lucrez acolo în cercetare. În Manchester sunt foarte multe oportunităţi. Mi-ar plăcea să continui să lucrez în astrofizică. Centrul de cercetare de la universitatea din Manchester e foarte bun pe astrofizică.
R: Ce te-ar motiva să revii în România?
A.B.: În acest moment, nu cred că m-ar motiva ceva să mă întorc în ţară. România e o ţară frumoasă, dar mai are multe de învăţat. Eu, personal, nu m-aş întoarce acasă să lucrez aici.
R: Ce sfaturi le-ai da tinerilor pentru a reuşi ceea ce şi-au propus?
A.B.: Să nu lase pe nimeni să le zică faptul că nu poţi face asta. Dacă îţi place ceea ce faci nu contează cât de bine e văzut în statistici, sau cât de prost e văzut în statistici, ce mătuşă ţi-a zis că poţi să faci sau nu poţi să faci asta. Nu, dacă îţi place şi eşti sigur că vrei să faci asta, fă acest pas.
R: Familia ta a fost de acord să pleci în Manchester?
A:B.: Familia apropiată a fost de acord să plec. Familia extinsă şi-a expus mult părerile despre ce pot să fac sau nu. Părinţii trebuie ascultaţi pentru că ei te vor susţine şi financiar. Marea Britanie e costisitoare din punct de vedere financiar, dar sunt şi multe joburi. Aici e mai greu să lucrezi şi să împaci şi facultatea. Poţi să fii mai flexibil. Contează părerea părinţilor, a fraţilor, dar în rest nu.
R: Ce pasiuni ai atunci când nu te preocupă fizica şi astronomia?
A.B.: Îmi place muzica, am studiat pian , canto, astronomia e marea mea iubire. Am rămas cu dragostea pentru literatură. Îmi place mult literatura internaţională clasică, literatura antică, mi se pare că literatura şi filosofia sunt o parte importantă. E uşor să cazi în rutină, aşa că literatura e foarte potrivită să te scoată din această rutină.
