După decesul regelui Mihai, am asistat la o evocare a personalităţii sale în mass-media, lăsând impresia că începem să ne trezim la realitate şi că va urma o schimbare. Nu va fi aşa, a fost un foc de paie! La moartea generalisimului Stalin, comuniştii au organizat adunări de doliu în fiecare localitate. Astăzi, nu mai organizăm asemenea adunări, rămânem în necunoaşterea Majestăţii Sale. Întrebând un consătean, mi-a spus că n-are timp de aşa ceva, este prins cu cele gospodăreşti. O văduvă mi-a răspuns că nu o interesează, pentru că în 1940, regele ne-a dat la unguri. Nici nu ştie că nu regele Mihai era pe tron, ci tatăl său, Carol al II-lea. În urma discuţiilor purtate cu cetăţenii de azi, mi-am dat seama în ce negură a cunoaşterii trăim.
Am urmărit aducerea regelui pe pământul în care s-a născut, în timp ce, paradoxal, în Parlamentul României era … ţiganiadă. Cu amărăciune în suflet, rămân la gândul că ne-au îndoctrinat comuniştii, într-o perioadă atât de scurtă, orbindu-ne în 1990 să alegem din nou foştii comunişti şi securişti, să renunţăm la monarhie şi la partidele istorice, care în perioada interbelică au ridicat România pe culmile prosperităţii. Alta era situaţia acum. Trăiesc cu speranţa că, după dispariţia acestei generaţii îndoctrinate de comunişti, să apară alta, cu alte idei despre lume şi viaţă.
Ionel FĂTCAŞ, Mireşu Mare
