Pledoarie pentru Muzeul Cicârlăului

0
285

Revenit în comuna natală, Cicârlău, după mai bine de 45 de ani de absenţă, mă simţeam rupt de evoluţia evenimentelor cultural-artistice ale satului. Am aflat despre popularul festival de folclor „Alină-te dor, alină!” iniţiat de cântăreţul Nicolae Sabău, şi despre Cenaclul de literatură ”Vasile Lucaciu”, la şedinţele căruia particip, organizând mici expoziţii şi prezentând lucrări ale unor pictori ai comunei. La şedinţele de cenaclu, am aflat că în Cicârlău arta scrisului s-a ridicat la nivel naţional, scriitori localnici devenind membri ai Uniunii Scriitorilor din România.

La recenta şedinţă de cenaclu (2 decembrie 2017), am avut plăcuta surpriză să-l reîntâlnesc pe eseistul Ion Papuc, invitat de onoare, stabilit în zona noastră (Baia Mare şi Cicârlău), cu care în urmă cu 50 de ani am împărţit aceeaşi locuinţă, ca angajaţi ai unui teatru din Ardeal, el fiind referent literar şi eu pictor scenograf la acel teatru. La şedinţa de cenaclu, poetul preot Gheorghe Pop a citit poezii, iar apoi fiecare cenaclist şi-a etalat realizările din ultimul an pe plan literar şi editorial.
În finalul discuţiilor, eu am ridicat o problemă care mă preocupă de la revenirea mea în comună, şi anume aceea de instituire a unui muzeu care să cuprindă întreaga zestre a trecutului acestor locuri. Creaţiile literare pot fi păstrate în rafturile unei biblioteci dar nu acelaşi lucru se întâmplă cu celelalte valori: pictură, sculptură, obiecte de etnografie. Se ştie că profesorul Augustin Micu, fondatorul revistei „Pro unione”, a avut acest vis şi a adunat obiecte valoroase ce vorbesc despre trecutul acestei localităţi, despre preocupările oamenilor, obiecte de care nu se mai ştie nimic… Cunoscutul şi îndrăgitul cântăreţ de muzică populară, Nicolae Sabău, statornic de la naştere în această comună, şi-a înălţat singur un muzeu, adunând valoroase obiecte despre viaţa şi activitatea sa, dar şi obiecte de artă, alături de originalele înscrisuri din creaţia populară săpate în marmură: „Cartea de piatră”. Casa în care a copilărit, „Casa dorurilor mele” (din păcate în avansată degradare) şi o nouă clădire-muzeu realizată într-un stil original, sub formă de biserică maramureşeană, sunt spaţii insuficiente pentru obiectele ce vorbesc despre lunga lui activitate, dar toate acestea se vor risipi dacă nu vor fi preluate de un for public tutelar. Maestrul Nicolae Sabău a împlinit 88 de ani, este verde şi în măsură să mai tragă câte o cântare, dar de câţiva ani este preocupat ca această agoniseală de-o viaţă să prindă contur într-un mu­zeu administrat cu responsabilitate de o instituţie. Nu s-a găsit încă rezolvarea. Ar fi încântat ca în generoasa lui grădină din jurul gospodăriei să se construiască un spaţiu adecvat pentru întreaga zestre artistică a comunei, un viitor complex muzeal „Nicolae Sabău” cu toate creaţiile acestor locuri cu care comuna Cicârlău să se mândrească. Pentru aceasta, este nevoie de un proiect, de fonduri şi de implicare…
Am spus toate acestea, chiar dacă problema nu intră direct în preocupările unui cenaclu literar, cu încredere că oamenii de litere, personalităţile artistice se pot implica şi pot milita ca acest deziderat să aibă finalitate. De asemenea, fiind prezent la şedinţa de cenaclu şi primarul comunei Cicârlău, Sorin Lupşe, cred că Primăria şi Consiliul local sunt în măsură să se implice şi să ia decizii în acest caz.
Vasile JURJE, artist plastic

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.