A murit ultimul rege al României. Nu fac parte dintre cei care varsă lacrimi fariseice pe mormântul încă gol, de la Curtea de Argeş. Dar nu mă lasă sufletul, crescut într-o casă de ţară, să las în uitare figura Regelui Mihai. Pe care l-am descoperit într-o fotografie din casa bunicilor, despre care mama spunea adesea, privind icoana: Ce frumos era Regele Mihai!
Timpul trecut folosit de mama l-am desluşit mai târziu. Se referea şi la înfăţişarea fizică, în uniformă militară, dar şi la faptul că nu mai aveam rege. Ştia că a fost alungat din ţară. La şcoală am învăţat poezia lui Vlahuţă. Aceea cu regele şi cu minciuna. Ni se spunea că monarhia a fost îngropată definitiv. Că regele a plecat din ţară cu multe vagoane de bunuri. Deci regele era un om rău.
Dar eu l-am admirat din pruncie pe rege. Că-mi plăceau poveştile cu regi şi împăraţi. Regii aveau hlamide, nu cravată şi costum la dungă. Aveau coroană, nu şapcă. Era admiraţia copilului pentru veşminte care nu se mai purtau. Le-am văzut pe scenă, îmbrăcate de Regele Lear. Cei care suntem trecuţi de amiaza vieţii ştim că regele era un subiect interzis. Ba, aveam şi o sărbătoare a alungării lui din ţară. Am mai crescut şi eu, am citit câteva cărţi, am întâlnit şi oameni cu dragoste pentru adevărul istoric. Informaţiile circulau în regim de samizdat. Dar ne luminau. Pe unii, nu pe toţi.
Aşa că la întoarcerea vremii am aflat adevărul despre cele şapte tablouri de pe peretele clasei. Ni s-a arătat clar calea regală a Regelui Mihai. Ca suveran nu a avut noroc. Urcat pe tronul României Mari, la vârsta de şase ani, a fost detronat de tatăl său pe când nu împlinise zece ani. Vreme de nouă ani nu şi-a văzut mama decât în vacanţa de vară, părinţii fiind despărţiţi. A revenit pe tron într-un moment de răscruce pentru ţară. Când Stalin şi Hitler au sfâşiat România. Tânărul rege, în convulsiile istoriei, a trebuit să suporte alăturarea cu personaje pe care le dispreţuia.
Pentru un om demn, creştin şi iubitor de ţară, a fost umilitor şi tragic. Mai ales că era simbolul naţiunii române. S-a deschis cartea la istoria reală, unde scrie că la 23 august 1944, a făcut primul gest de rege. A salvat România de la dezastru. Mai ales de ruşi, să nu devenim o gubernie, iar românii să taie lemne în Siberia. Dar am tăiat la noi acasă. Noi învăţasem la şcoală altceva. Crudă este istoria în mers!
A devenit un rege fără regat. Exilul a fost dur, atât sufleteşte, cât şi material. A peregrinat prin Grecia (unde s-a căsătorit cu regina Ana), Italia, Anglia, Elveţia. Pentru a putea trăi, a cultivat zarzavaturi, a crescut găini, a reparat maşini, a fost broker la New York. Vecinii nu ştiau că este un fost rege dintr-o ţară din Est. Da, un rege tragic! Un om care a învins destinul potrivnic. Ştiu şi cei mai tineri episoadele dramatice, cu a doua alungare din ţară, dar şi de primirea entuziastă pe care i-au făcut-o românii în 1992.
Încet, încet, s-a întors acasă. Mihai I era regele României. Se acredita ideea că timpul istoric nu mai agrează monarhia. În timp, contestarea monarhiei a scăzut impresionant. Dar puterea nu se dă cu una, cu două. Regele nu a ezitat să-şi folosească prestigiul şi influenţa pe lângă monarhii europeni, pentru a pleda, cu succes, cauza integrării României în NATO şi UE.
De recitit discursul rostit de Regele Mihai în Parlamentul României, după mai bine de şase decenii de când se adresa ultima oară naţiunii române. Sunt câteva idei de proiect de ţară: „Coroana a consolidat România prin loialitate, curaj, respect, seriozitate, modestie”. Ori spunea că Europa are nevoie de cârmuitori respectaţi şi pricepuţi. Ne-a oferit viziunea necesară unei drepte aşezări în ţară: „Nu văd România de astăzi ca o moştenire de la părinţii noştri, ci ca o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri”.
Îmi este jenă de a doua alungare din ţară. Şi de ideea că odată cu Regele Mihai moare monarhia. De unde ştiţi? Nu sunt monarhist dar nu exclud o altă turnură a istoriei. Apropo, cine credea că va cădea comunismul? L-am desluşit pe rege a fi patriot. Care şi-a înţeles bine poporul şi a suferit pentru el. Nu uit că sub monarhie s-au petrecut evenimente cruciale: Independenţa şi Marea Unire.
Dumnezeu să-l aşeze în locul cuvenit!
