Universitarul băimărean, criticul şi istoricul literar, Gheorghe Glodeanu, ne-a dăruit o carte monumentală şi la propriu, şi prin tema ei inedită. O asemenea construcţie literară fascinează în primul rând prin numărul mare de cărţi cercetate, dar şi prin iscusinţa dirijorului de a armoniza această complicată orchestră. Volumul Scriitori, cărţi, muze. Ipostaze ale discursului amoros în literatura română (Editura TipoMoldova, Iaşi, 2017), alcătuit de Gheorghe Glodeanu, ne pune în legătură cu câteva poveşti de dragoste din literatura română, începând cu cea dintre Eminescu şi Veronica Micle până la iubirea târzie a lui Emil Cioran pentru mult mai tânăra Friedgard Thoma. Până să ajungă la literatura română, autorul ne aduce aminte că, din cele mai vechi timpuri, în procesul creaţiei, oamenii de artă au implorat ajutorul muzelor. Gheorghe Glodeanu se ocupă de corespondenţa oamenilor celebri care a trezit interesul cititorilor mai ales că ea conţine informaţii inedite privind geneza operelor literare. Ajunge la romanul epistolar, dar şi la scrisoare ca literatură de frontieră. Este amintit studiul lui Marie-Claire Grassi, Lire l’epistolaire (1998), care vorbeşte şi despre scrisoarea de dragoste supusă sacralizării. Autorul convoacă şi mulţi alţi teoreticieni, ajungând la părerea că „secolul XX este considerat nu numai un reper în privinţa modernizării literaturii, ci şi pentru modificarea substanţială a expresiei intimităţii”. Cartea monumentală (786 de pagini) nu se dezminte, cum spuneam, nici în rangul valorii acestei teme cuceritoare pentru cititori. Dar şi pentru istoria literaturii. După ştiinţa mea, o carte asemănătoare nu s-a scris. Dacă am pus în mişcare propriul meu entuziasm, mă simt obligat să-l argumentez.
Cum era aproape firesc, ne este relatată „poetica discursului îndrăgostit”, schimbul epistolar între Eminescu şi Veronica Micle, care înfăţişează într-o manieră veridică „sentimentul erotic până la triumful absolut al pasiunii devoratoare”. Mi-am amintit din ora de clasă când auzeam pe şoptite despre un triunghi erotic tragic: Natalia Negru, Şt. O. Iosif şi Dimitrie Anghel. Autorul scrie că „iubirea zbuciumată dintre cei trei scriitori reprezintă un caz tipic în care dragostea ucide”. Mai aproape de noi, intrăm în mausoleul iubirii, unde îi găsim pe Octavian Goga şi Veturia Goga: „Este vorba de povestea unei pasiuni mistuitoare, zbuciumate, greu încercate” – ni se spune în carte. În povestea de dragoste dintre Nae Ionescu şi Elena-Margareta Fotino vom întâlni scrisorile unui filosof, „un roman de dragoste trăit cu predilecţie la distanţă”. Despre muzele lui Lucian Blaga, „muze necesare pentru continua stimulare a creaţiei”. Vreţi să aflaţi care a fost muza pentru trei romancieri – Anton Holban, Octav Şuluţiu şi Zaharia Stancu? Veţi afla parcurgând jurnalele celor trei, comentate admirabil de Gheorghe Glodeanu. Iubirea ştiută la colţ de masă între Mircea Eliade şi Maitreyi Devi – autorul nostru demonstrează cum o iubire autentică ţine o viaţă. Sunt readuse în actualitate episoade importante din biografia iubirii cunoscutului istoric al religiilor. Nu am ştiut nici eu cine a fost Leny Caler. Am aflat că a fost o actriţă cu gloria scenei în perioada interbelică polenizată de simpatii şi iubiri ale unor mari oameni de cultură din vremea aceea. Cel care sfida jurnalul intim – l-am numit pe George Călinescu – este preocupat de eternul feminin nu numai în romane, ci şi în epistole către Vera (soţia lui până la urmă).
Domnul Gheorghe Glodeanu se ocupă în această carte şi de femei fatale: Elena Lupescu. Este comentat romanul Vulpea roşcată al lui Pamfil Şeicaru. Povestea de dragoste dintre Elena Lupescu şi regele Carol al II-lea. Cartea se ocupă şi de memoria ca recuperare a iubirilor de odinioară. Protagonistă – Cella Serghi cu al ei fir de păianjen, în care sunt prinşi mulţi oameni ai timpului, mai ales Camil Petrescu. Autorul nostru descoperă că iubirea nu are numai decepţii, disperări, ci şi biruinţe. Ne este relatată corespondenţa dintre Dinu şi Nelli Pillat. În ciuda necazurilor vieţii, Nelli duce o existenţă dominată de iubire. Apoi scrisorile lui Leonid Dimov către Lucia. Poetul se exprimă în metafore, făcând din corespondenţă literatură autentică. Iubirea dintre Radu Stanca şi actriţa Dorina Ghibu „rămâne o referinţă majoră printre poveştile de dragoste pe care le-a dat literatura română”. Paul Celan, unul dintre cei mai importanţi poeţi moderni, a avut biografia influenţată de mamă, de soţie şi de iubită. Cine nu a auzit de Nina Cassian? Şi eu am cunoscut-o. Dar nu în ipostaza epistolară. Cel mai iubit dintre pământeni, Marin Preda, este ilustrat aici prin iubirea pentru Aurora Cornu. Apoi luăm seama de corespondenţa intimă a două spirite alese: Ioana Em. Petrescu şi Liviu Petrescu. Volumul se încheie cu ultima iubire a lui Cioran: Friedgard Thoma. Iubita publică o carte care vrea să prezinte lumii întregi iubirea ei pentru Emil Cioran.
O carte de excepţie şi pentru pretenţioşi, dar şi pentru cei care caută iubirea în literatură. Dacă aş fi exilat într-o insulă – cum se spune – printre cele zece cărţi aş lua cartea lui Gheorghe Glodeanu. Ne-ai făcut un dar nespus de ziua ta! La mulţi ani, domnule profesor!
