Scriu cu puţină întîrziere despre vizita în România a patriarhului Kiril din raţiuni de venire la rînd. Numai bine să ascult şi să citesc o sumedenie de păreri care de care mai îngrijorătoare. Culminînd cu ideea exagerată că patriarhul rus ar dori să deturneze România de pe calea europeană. De la sfătuitorul lui Putin la faptul că îşi are biroul la a treia uşă de la cea a preşedintelui rus, că neapărat are un mesaj secret pentru nu ştiu cine, toate au lăsat o atmosferă cu multe semne de întrebare. Că luăm în seamă vizita face parte din preocuparea noastră pentru soarta ţării. Are cîteva date emotive care ne îndeamnă să construim scenarii. Eu mă raliez la cei care au considerat întîlnirea de la Bucureşti o colaborare dogmatică între două biserici ortodoxe. A celor mai mari două biserici ortodoxe din lume. Să nu uităm că bisericile ortodoxe sînt mai ataşate de spiritul naţional. Nu ne putem ascunde după umbră şi să nu recunoaştem că există animozităţi cu conducătorii politici ai Federaţiei Ruse. Mai ales ei cu noi. Zburdalnicul vicepreşedinte Rogozin face tumbe politice pe seama României. Nu uit că în perioada conflictului de pe Nistru am fost (cu Vasile Iluţ) la Vadu lui Vodă, pe podul lovit de la Dubăsari. Am aflat, ulterior, de la confraţii de la Chişinău că atunci Rogozin a luptat cu arme în mînă împotriva voluntarilor şi poliţiştilor moldoveni care luptau împotriva ocupaţiei ruseşti. Ni se mai spune că se vrea o mitropolie la Tiraspol evident, sub influenţa Rusiei. Le-am amintit toate acestea tocmai pentru a vă spune că ştiu tensiunile dintre noi şi ruşi, care persistă de ani buni. A le amplifica nu-i o soluţie bună. Dialogul trebuie dezgheţat. Noi nu avem nimic de împărţit cu cetăţenii ruşi. Cît am urmărit şi am citit despre această vizită, care are însemnătatea ei, nu am simţit vreo vorbă subversivă.
Nu ne-a lăsat să înţelegem că vizita ne-ar propune să ne închidem ochii spre Occident. Nici nu s-ar putea. Din contră patriarhul Kiril a vorbit despre unitatea Bisericii Ortodoxe. A spus patriarhul rus: „Lucrarea creatoare în via Sfintei Biserici a lui Hristos nu este posibilă fără comunitatea frăţească între noi toţi şi să întărim relaţiile dintre Bisericile noastre şi popoarele pe care la păstorim. Dumnezeu să păzească România!” Cu ocazia acestei vizite, Kiril nu cred că ne va lua Ardealul, dar sigur nu ne va da Basarabia. Am zis asta pe placul celor care şi-au pus serioase întrebări geopolitice. Vedem şi noi, cu ochiul liber, că este nevoie de o unitate creştină. Şi vedeţi de ce. Că şi în cadrul ortodoxiei sînt discuţii aprinse mai ales pentru supremaţie, este adevărat. Să ne gîndim la recentul Sinod din Creta. Unde a lipsit un consens panortodox asupra documentului. Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine. Zic teologii că Patriarhia Română ar putea juca un rol de mediere între taberele agresiv poziţionate. Aici trebuie să se pronunţe cei care pricep fenomenul din interior. Noi spunem ce credem după ce am văzut. Vizita patriarhului Kiril a fost un eveniment deosebit, orice s-ar spune. Dacă cei cu abordări pur politice spun că sub crucea patriarhală era şi un mesaj de la apropiatul său Vladimir Putin nu văd nici un rău. Prin Biserică se transmit veşti bune. Aşa-i creştineşte. Dacă după întîlnirea celor doi patriarhi se dezgheaţă şi calea spre un dialog politic, sub crucea sincerităţii reciproce, putem să ne gîndim la ceva de folos. Pentru amîndouă ţările. Îngheţul se poate topi numai cu o atmosferă mai caldă. Ce să facem dacă Dumnezeu ne-a aşezat aici, aproape ruşi şi români. Poate vom avea inspiraţia diplomatică să alegem ce a fost bun în istorie pentru amîndouă popoarele, nu ce ne-a despărţit. Vedeţi, şi eu am alunecat pe panta politică. Patriarhul rus a adus în România un fragment din Sfintele Moaşte ale Sfîntului Serafim de Sarov. Acest mare mărturisitor al luminii, smeritul iubitor de oameni, milostivul mîngîietor al păcătoşilor, grabnic iertător şi aducător de bucurie este cel mai îndrăgit Sfânt al Bisericii Ortodoxe Ruse. Fie ca harul Sfîntului să fie dreapta înţelegere în toamna patriarhului Kiril. Între cele două Biserici, între cele două ţări. De la egal la egal.
