O troiţă se aşază la răscrucea unui drum, ca mulţumire a omului faţă de Dumnezeu, care-i ocroteşte viaţa, casa, familia, satul, sensul vieţii sale pământene. Sfinţirea unei troiţe este un moment important în viaţa comunităţii. 5 preoţi au participat, la sfârşitul lunii august, la sfinţirea troiţei ridicate de Ion Vişovan, la Deseşti. „…Trimite acum harul Preasfântului Tău Duh peste acest semn al crucii şi-l binecuvântează, îl sfinţeşte şi-i dă lui ca să fie semn tare asupra tuturor vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi… şi tuturor celor ce se vor închina Ţie, înaintea semnului acestuia, şi rugăciuni vor aduce, să le fii milostiv ascultător şi îndurat împlinitor al tuturor cererilor celor către mântuire…”
Ioan Vişovan a simţit că trebuie să dăruiască, din puţinul său, Lui Dumnezeu. Probabil ca să se regăsească pe sine dincolo de orizontul lumesc. Troiţa ridicată, la a cărei sfinţire a participat tot satul, poate fi, pentru Ioan Vişovan şi familia sa, o intersecţie a vieţii. Un semn de speranţă şi putere să te poţi bucura. Şi să te poţi ruga.
Există în această frumoasă lucrare ceva mai presus de cuvinte. Este un drum şi un loc al încercărilor vieţii. Pe care Ion Vişovan le duce, ca pe o cruce, cu demnitate.
De acum, Troiţa de la răscruce de drumuri poate fi loc de rugăciune, pentru ca omul pornit în drumeţie să nu rămână singur în călătoria sa, să apuce pe drumul cel bun, sub călăuzirea Domnului.
