Niciodată nu s-a gândit la moarte, niciodată nu a spus câţi ani a împlinit, trebuia să aflăm din alte surse, asta pentru că iubea nespus de mult viaţa şi mai ales Maramureşul cu oamenii şi obiceiurile lor. De câte ori avea prilejul spunea: „sunt îndrăgostit pentru vecie de Maramureş, pentru tot ce are, locuri, fapte, oameni”. Cu toate că din anul 1987 este stabilit cu familia în Germania, 3-4 luni pe an şi le petrecea în Maramureş. Sunt convins că una dintre dorinţele sale era să-şi doarmă somnul de veci în Maramureş, care i-a fost atât de drag.
S-a născut la 22 martie 1919 în comuna Avereşti (jud. Vaslui). A urmat şcoala elementară şi liceul la Huşi, apoi Facultatea de Medicină la Iaşi între 1938 şi 1944. În urma examenelor susţinute a obţinut specializările medicale principale: Stomatologie, Radiologie şi Ftiziologie, precum şi specializări secundare: Balneologie şi Medicină Sportivă. În perioada 1946-1947, a lucrat în cadrul Policlinicii Ministerului Învăţământului, apoi a condus Centrul de Cercetări Psiho-Medico-Pedagogice din Bucureşti, între 1947 şi 1953. În perioada 1948-1958, a lucrat la Dispensarul TBC Militari din Bucureşti. La Dispensarul TBC din Calea Rahovei între 1958 şi 1969, ca medic specialist ftiziolog. Pentru o perioadă scurtă de timp, a fost detaşat la Eforie Sud, ca medic balneolog. La 1 noiembrie 1969, a fost transferat în Vişeu de Sus, la Dispensarul TBC. Este autorul a numeroase lucrări, prezentate în ţară şi în străinătate. Din 1987, s-a stabilit în Germania. A publicat între 2005 şi 2011 mai multe cărţi şi albume despre Maramureş: „Săpânţa – Cimitirul Vesel unde morţii povestesc”; „Răzmeriţă în Carpaţi”; „Moştenirea folclorului maramureşean; „Sărbătoarea ţipţerilor sus pe Valea Vaserului; Hera îndrăgostită de Ciunca; „Drumeţii în căutarea Paradisului terestru, Vişeu de Sus şi împrejurimi”; „Muzeul de istorie şi etnografie Vişeu de Sus”, în colaborare cu profesorul Ion Ţelman; „La poalele Carpaţilor Orientali. Popasuri în paradisul terestru din Maramureş”; „Horă la Prislop. Tradiţie şi continuitate”; „Ansamblul folcloric Maramureşul din Vişeu de Sus. Tezaur folcloric maramureşean”; „Maramureşul istoric în cumpăna dintre milenii” vol I; „Creaţii populare maramureşene”; ”Port, poezie, cântece, dansuri”; „Complexul scenic cu amfiteatru folcloric. Pasul Şetref – Maramureş”; „Călătorie în Ţara Maramureşului”; „Satul Maramureşean. Respice – Adspice – Prospice” şi „Moştenirea folclorică”.
Harnicul nonagenar, la ultima lansare de carte (2011), a mărturisit că are gata de tipar încă 5 manuscrise despre Maramureş, dintre care două în limba germană. A realizat şi un film artistic după propriul roman „Soarta Ilincăi”, în 20 de episoade, pentru TV. Toate acestea au fost finanţate din fonduri proprii – aici intrând şi amfiteatrul în aer liber amplasat pe Dealul Ştefăniţei, la graniţa dintre judeţul Maramureş şi Bistriţa Năsăud.
Omul care şi-a tratat semenii de temutul flagel al tuberculozei, cel care a fost ambasadorul Maramureşului, pe care l-a iubit mai mult decît orice, dr. Petru Ulian ne-a părăsit la venerabila vârstă de 98 de ani. Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Text şi foto: prof. Aurel GHILEZAN
