Uniunea se află în impas, disensiunile din interior culminează cu ieşirea Marii Britanii din comunitate, invazia musulmană de imigranţi şi referendumul Cataloniei, semne că Europa are nevoie de o nouă filosofie. Liderii caută soluţii pentru viitor, dar tot la bani vor ajunge!
Ciclul financiar european se va încheia în 2020. Pînă atunci, comunitatea continuă reformele economice structurale după proiectul în curs, susţine piaţa unică şi comerţul liber. Tinerii sînt educaţi în şcolile publice pe gratis, europenii între 24 şi 65 de ani sînt ajutaţi să se angajeze (ţelul: minim 75%), firmele primesc ordin să nu polueze, statele se zbat să aibă o guvernanţă fără deficit – în speranţa că dacă toate acestea vor fi îndeplinite vom trăi decent şi vom avea un mod de viaţă civilizat. Cam aşa ceva spunea şi Ceauşescu, îşi dorea un om nou, educat, dornic să lucreze pînă la pensionare, cu eficienţă…
Dezideratele macro au logică, dar la nivelul individului apar elemente fractale de haos existenţial, care induc în oameni indiferenţă şi ironie. Puşi să înveţe, 86% dintre tineri se conformează, însă 14% dintre ei se retrag, ezită să se încadreze în politica de stat, refuză să se înregimenteze într-un sistem concurenţial care îi capturează şi toată viaţa rămîn pioni pe o tablă de şah manevrată de interese obscure. Nu vor să muncească din greu, vor să trăiască liber şi nu le putem imputa asta!
Ceauşescu ne-a oferit teza marxistă: fiecare munceşte după cît poate şi primeşte cît are nevoie, dovedită idioată. UE, zgîrcită în promisiuni idealist-romantice, ne oferă o economie socială de piaţă în care cei descurcăreţi (86%) vor trăi bine, iar ceilalţi 14% vor primi ajutoare sociale de subzistenţă. Şi aici se află un nonsens, căci economia nu poate fi în acelaşi timp şi socială şi de piaţă! Omul de rînd, nu prea inteligent, nici prea frumos, nici prea talentat, se angajează într-o multinaţională sau pleacă la muncă în Occident, pentru a aduna capital. Asta ne oferă pe gratis Occidentul, iluzia îmbogăţirii!
UE îi îndeamnă pe tineri (inclusiv pe cei români) să urmeze cursurile superioare, apoi să înfiinţeze firme, să ia credite bancare şi să acceseze cu curaj ajutoare financiare de stat şi europene, să deschisă locuri de muncă flexibile şi eficiente energetic, şi astfel aceste întreprinderi mici şi tehnologizate digital vor concura cu multinaţionalele de pe piaţă. Strat-up-urile oare vor face faţă concernelor cu mare experienţă? Poate cineva să inventeze o altă Coca Cola? Ar fi minunat să apară o industrie puternică a întreprinderilor mici, cum îşi doresc liderii UE, idee pentru care alocă sume mari de bani. Însă avem îndoieli că ar fi o investiţie inteligentă să cheltuieşti fonduri comunitare pentru firme noi, conduse de antreprenorii începători.
Disputele apar de la banii publici, aşa că viitorul ciclu financiar european de aici trebuie să plece, de la transparenţa cheltuirii bugetului european. Contribuabilii au dreptul să decidă pe ce anume să fie cheltuite impozitele şi taxele. Nimeni nu plăteşte taxe şi impozite (la stat sau la bugetul UE) pentru a-i îmbogăţi pe alţii!
