Ample manifestări dedicate ”Zilei Educaţiei” la Liceul Teoretic ”George Pop de Băseşti” Vişeu de Sus

0
264

Anul acesta s-au împlinit 23 de ani de la marcarea zilei de 5 octombrie ca Zi Mondială a Educaţiei. Cu acest prilej, elevii liceului, într-o ţinută sobră (după cum se vede şi în fotografie) au prezentat: eseuri, referate, poezii şi planşe – clasa a IX-a, prof. Maria Năsui; recitări de poezii, punere în scenă a piesei de teatru ”Un pedagog de şcoală nouă” de I.L. Caragiale – cls. a X-a, prof. coord. Ioana Timiş. Dar cel mai impresionant a fost simpozionul şi discuţiile libere cu părintele protopop Mihai Chira şi prof. Ana Andreica, directoarea liceului, cu tema: ” Contribuţia Bisericii la dezvoltarea şcolii româneşti”, cu elevii claselor a XI-a şi a XII-a.
Omul nu poate deveni om decât dacă este educat. Receptarea şi aplicarea în viaţă a cuvântului rostit de către dascăl depinde de modul în care acesta ştie cum şi ce să transmită. Marele filosof Petre Ţuţea scoate în evidenţă măiestria unui profesor prin câteva cuvinte care evidenţiază ro­lul decisiv pe care îl are acesta. El spune aşa: ”Mi-ar fi plăcut să fiu profesor. Profesorul este fabricant de oameni. Profesorul seamănă cu un tâmplar care ia un lemn murdar din noroi şi face mobilă de lux”.
Responsabilitatea educatorului este uriaşă, ţinând cont de faptul că ”materia primă” folosită, indiferent de calitatea ei, trebuie să aibă drept rezultat un produs finit, astfel şlefuit încât să strălucească dându-se la o parte impurităţile care ar împiedica acest lucru. Aplicând toate cele spuse la societatea modernă, putem observa efectul educaţiei primite în familie, în şcoală şi în biserică.
Un factor decisiv în procesul educativ îl are biserica. Preacucernicul părinte protopop Mihai Chira spunea: ”În lumea antică, grecii au fost creatorii şi promotorii ideii de educaţie, prin aceasta înţelegând posibilitatea modelării sufletului copilului şi au pus în circulaţie formula: a modela sufletul e a face educaţie. Cultura antică a supravieţuit însă datorită Creştinismului, fiind dusă mai departe de acesta. Cultura europeană este cultura antică creştinată. Învăţământul s-a născut în biserici. La fel şi universităţile. Marile opere ale gândirii umane au fost păstrate, publicate, distribuite şi comentate în mănăstiri şi şcoli ale catedralelor. Creştinismul nu e doar interesat de cultură, este interesat să convertească şi să îşi facă simţită prezenţa în marea cultură a lumii. Sfinţii părinţi ai Bisericii erau maeştri în filosofiile şi ştiinţele vremurilor lor şi nu au încetat niciun moment preocupările culturale, toc­mai pentru că ştiau că Evanghelia nu a venit să strice cultura ci să o împlinească”.
Revenind la rolul şcolii, amintesc un vechi proverb chinezesc: “Profesorii îţi deschid uşa. De intrat trebuie să intri singur”. Educaţia primită în şcoală ajută elevul după ce a intrat să se poată integra în societate.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.