Dimineaţa, după ce admirăm măreţia Olimpului, locul unde au trăit cei 12 zei ai Greciei în cel mai înalt masiv muntos situat în marginea depresiunii Tesalia, altitudinea maximă 2917 m – vf. Mytikas, numit şi ”acoperişul lumii antice”, ne continuăm pelerinajul cu destinaţia Meteore. Ne abatem din traseu spre a vizita mănăstirea Sf. Efrem din Olimp, aflată la o distanţă de 20 km de Muntele Olimp, unde se află mănăstirea Sf. Dionisie şi la 15 km de oraşul Katerini, întemeiată în anul 1983, mulţi pelerini trecându-i pragul spre a se închina şi săruta moaştele Sf. Efrem Sirul. Născut în jurul anului 306, în localitatea Nisibe, a trecut la cele veşnice în 9 iunie 373, în localitatea Edessa. În biserica mare a mănăstirii se păstrează cu mare evlavie cea mai mare comoară a locului, mâna dreaptă a Sf. Efrem Sirul din Olimp. După 2 ore de mers, trecem prin Larissa şi Trikala şi facem un scurt popas la bisericuţa construită în stâncă Sf. Muceniţă Paraschevi (născută la Roma), unde vedem obiecte de cult de o deosebită frumuseţe.
Aici se află moaştele muceniţei considerată protectoarea nevăzătorilor. Coborâm la ”izvorul iubirii” şi ne umezim faţa. Legenda spune că apa lui întinereşte şi ne face mai frumoşi.
Ajungem la Kalambaka, oraş situat la altitudinea de 240 m, pe malul stâng al râului Pinios. Traseul până la mănăstiri e fermecător. În zare apare marele Meteor. Pe drumul de la Kalambaka spre Meteora, la un punct din zonă, se găsesc o varietate de icoane bizantine pictate de călugării de la Sf. Munte Athos şi de pictori din zonă, icoane de argint de o rară frumuseţe artistică. Din cele 24 de comunităţi monastice din regiune, au supravieţuit şase, 4 pentru călugări şi 2 pentru măicuţe, fiecare se află pe altă stâncă. Astăzi funcţionează doar: Schimbarea la Faţă a lui Hristos, Sf. Treime, Sf. Nicolae Anapafsas, Sf. Varlaam, Sf. Ştefan Prim Martir şi mănăstirea Rousanou. Ultimele trei le-am vizitat.
Meteora, puternic centru monahal încă din sec. XI, constituie nu numai loc de rugăciune, unde este cultivată supunerea, este biciuită voinţa, este călită credinţa şi oţelită personalitatea ci şi un punct de atracţie turistică. Mănăstirile de la Meteora au devenit oaze spirituale, unde drumeţii îşi găsesc liniştea sufletească. Peisajul celor 1000 de stânci care formează ”pădurea de piatră” este unic în lume, din frumoasa câmpie a Tessaliei, încununat de mănăstiri, schituri şi chilii, unde călugării îşi duc viaţa aspră şi curată, căutând izolarea şi mântuirea. Prima mănăstire vizitată – Varlaam. Primul colonizator al stâncii a fost călugărul Varlaam, care, în jurul anului 1350 a construit câteva chilii şi o biserică în numele celor Trei Ierarhi. Mai târziu, au urcat pe stâncă fraţii Nectarie şi Teofanie. La început, urcarea pe stâncă se făcea cu ajutorul scărilor din sfoară, sau traşi cu plase, abia în 1923 s-au cioplit 195 de trepte, care conduc lejer şi cu siguranţă pe fiecare vizitator până în vârf. Plasa se foloseşte şi astăzi pentru transportul alimentelor. Mănăstirea Rousanou – mănăstire de maici, a fost întemeiată în 1288 de către călugării Nicodim şi Benedict. Este renumită pentru frescele pictate în stilul şcolii cretane, realizate în 1561, cu participarea stareţului Arsenie. Se păstrează în stare foarte bună, chiar dacă au trecut mai mult de 400 de ani. Mănăstirea Sf. Ştefan – mănăstire de maici, cea mai veche. O inscripţie de deasupra uşii de la intrare arată că a fost clădită în 1192. Este uşor accesibilă, nefiind multe trepte de urcat. Se poate ajunge urcând din satul Kastraki sau de la Kalambaka, în partea de sud-est. Odată ce ai pătruns în interiorul întunecat al mănăstirii, ai un sentiment de credinţă, de evlavie, de mister. Involuntar, rosteşti cuvinte de rugăciune şi gândurile se îndreaptă către Dumnezeu, pe care îl simţi lângă tine şi cu care comunici în taină. Întrebaţi călugării de ce şi-au construit mănăstirile la o aşa înălţime ei răspund: ”urcând pe aceste stânci, ne aflăm mai aproape de Domnul şi Dumnezeul nostru”. Măcar pentru o zi am fost şi noi mai aproape de cel care ne iubeşte, ne iartă şi ne fereşte de cele rele.
Dimineaţa, din portul Igoumenitza plecăm cu ferry-boat-ul spre insula Corfu. Cea mai nordică dintre insulele nordice, Corfu este situată mai aproape de Italia, către vest şi de Albania, către est, lucru ce face ca de-a lungul anilor să fie simţită cultura acestora. Corful este situat în Ionia de Nord, la sud de Marea Adriatică, între Grecia Continentală şi Italia.
Vizităm catedrala Sf. Spiridon, care păstrează cu mare evlavie moaştele Sf. Ierarh Spiridon, cinstit ca şi ocrotitor al insulei. Biserica a fost construită în anul 1596, ea înlocuind vechea biserică Sorokos. Moaştele au fost aşezate în această locaţie în anul 1453. Biserica are o singură navă centrală, având un turn clopotniţă foarte înalt. Născut în insula Cipru în anul 270, Sf. Spiridon, fiul unei familii sărace, crescut în dreapta credinţă, a fost hirotonit Episcop de Trinitunda. A luat parte la Sinodul I ecumenic de la Niceea, unde a apărat dogma Sfintei Treimi. Sf. a trăit şi murit în Cipru. A fost prins şi omorât în vremea persecuţiei lui Maximin, în anul 350. Moaştele Sf. Spiridon au fost aşezate în actuala locaţie în anul 1596, când biserica cea veche din Sorokos a fost dărâmată. Tot aici se găsesc şi moaştele Sf. Împărătese Teodora. Ea s-a născut din părinţi evlavioşi, care au crescut-o la Constantinopol. Teodora a fost împărăteasă, soţia împăratului Teofil, luptătorul împotriva icoanelor. După moartea lui Teofil, în 842, Sf. Teodora a luat în stăpânire tronul pe seama fiului ei Mihail, care era prea mic să domnească singur. Ea a folosit prilejul spre a face să fie ales ca patriarh al Constantinopolului Metodie, adept al cultului icoanelor, spre a convoca un sinod al bisericii în luna martie a anului 843, care a reaşezat în chip solemn închinarea sfintelor icoane. Totuşi, ea a stăruit ca sinodul să nu osândească pe soţul ei abia răposat, mărturisind că acesta se căise de iconoclasmul său pe patul de moarte. A murit în pace la 11 februarie 867, la mănăstirea Gastrion din Constantinopol, fiind surghiunită de fiul său Mihail. La trei ani după cucerirea Constantinopolului sub turcii otomani în 1456, părintele Gheorghe Kaloheretis din Corfu a mutat în taină moaştele Sf. Spiridon şi pe cele ale Sf. Teodora, împărăteasa din Constantinopul, în Corfu. Astăzi, moaştele Sf. Teodora sunt aşezate spre închinare în catedrala Panaghia Spiliotissa din Corfu. După ce ne-am închinat la sfintele moaşte, întregul grup aşezat în faţa altarului am rostit acatistul Sf. Spiridon. Ne îndreptăm spre cazare la Amfilohia, hotelul Amvrakia, situat pe malul Mării Ionice.
(va urma)
