Zilele trecute, o parte dintre studenţii Facultăţii de Ştiinţe Naturale şi Agricole, promoţia 1967, din cadrul fostului Institut Pedagogic de 3 ani, din Baia Mare, au sărbătorit 50 de ani de la absolvirea facultăţii.
În sunetul cunoscutului imn studenţesc „Gaudeamus”, studenţii de ieri, azi profesori pensionari, la intrarea în sala de curs au fost întîmpinaţi de foştii lor mentori, prof. univ. dr. ing. Ioan Stoicovici şi conf. univ. Grigore Ştefănescu. Din diverse motive puţini absolvenţi au dat curs invitaţiei. Cei prezenţi au avut prilejul să revadă vitrinele cu materiale didactice, sălile de curs şi laboratoarele în care distinşii lor profesori s-au străduit să le ofere primele învăţături pentru a deveni demni şi destoinici profesori de biologie. Deşi nu am făcut parte din generaţia lor, pe mulţi i-am reîntîlnit la catedră în şcolile maramureşene. A fost una dintre generaţiile dedicate total profesiei, menită să scoată din anonimat şcoala rurală, să deschidă copiilor de la ţară drumul spre cultură şi civilizaţie. În anii unei responsabilităţi vremelnice, am aflat cît de apreciat a fost institutul băimărean de autorităţile vremii, aflate la conducerea învăţămîntului, aspect confirmat şi de profesorul Stoicovici. Majoritatea absolvenţilor, de la cele trei facultăţi, şi-au continuat studiile în marile centre universitare, s-au înscris la grade didactice şi concursuri pentru ocuparea unor catedre în oraş, în urma cărora au obţinut rezultate şi satisfacţii deosebite. Alţii, încă din anii tinereţii au fost promovaţi în funcţii de conducere pe plan local sau în instituţiile de la nivel judeţean. Un coleg dezinteresat de publicitate, la 23 de ani a fost numit director coordonator într-o şcoală, în una dintre cele mai mari comune sătmărene. Conform obiceiului, la astfel de evenimente, foştii absolvenţi prezintă scurte „informări” legate de familie, copii, nepoţi, bucurii şi necazuri. Se spun lucruri delicate petrecute într-o viaţă care pe nimeni nu iartă. Regretele şi gîndurile îndreptate spre memoria colegilor şi profesorilor dispăruţi nu pot fi evitate. Din nefericire, pe an ce trece, la strigare, cataloagele devin tot mai sărace în nume şi prenume. După tradiţionala poză de grup, amintirile s-au destăinuit în continuare la „Casa Pintea”, o locaţie cochetă situată la intrarea din parcul municipal. Foştii absolvenţi ţin să mulţumească colegilor prof. Gheorghe Hotea, în calitatea de organizator al întîlnirii şi prof. Iozsef Pal stabilit în Ungaria pentru eforturile făcute de a trimite setul de poze redacţiei în vederea publicării prezentului material.
Prof. Vasile ILUŢ
