Vechiul obicei: lucrările de reparaţii nu sunt terminate, multe şcoli nu au aviz sanitar şi de la pompieri, în altele lipseşte apa curentă, grupurile sociale sunt tot în curte, începe anul şcolar fără manuale.
În general, formele eşecului nasc milă. Nouă de cine să ne fie milă? Progresul în istorie este în primul rând de conştiinţă şi cineva trebuie să fie destinatarul acestor plângeri, pentru a curma aceste stări de lucruri pe care le resimţim de atîta vreme intolerabile.
Eu socot că în această situaţie ar fi oportună intervenţia secţiei de resort a Academiei Române, depozitarul tradiţiilor şi valorilor româneşti. Nu în ideea de suprapunere cu Parlamentul, ci pentru a propune idei şi a le dezbate cu celelalte segmente ale societăţii implicate în acest fenomen. Soluţiile sunt simple şi simplitatea lor le indică natura: să se vrea!
Sunt popoare care şi-au ratat soarta, neputându-se împlini spiritual, politic şi istoric rămânând condamnate. Există pluritate în soluţii, există şi ocazii, dar nu infinite… (T.M.)
