Deoarece politica ni se pare multora când obositoare, când insolentă, astăzi vă propun câteva minute de zbor. Mai ales că recent am citit un lămuritor dosar despre păsări. Unde se spune că România, în general, stă bine la păsări, fiind pe un culoar de migraţie. Zborul păsărilor a preocupat şi a intrigat lumea din cele mai vechi timpuri. Celebre au rămas studiile lui Leonardo despre zborul păsărilor. Păsările au apărut pe lume în ziua a cincea a Creaţiei. Până la ele, au fost cetele îngereşti. Sfântul Duh s-a pogorât la Botezul Domnului în chip de porumbel. Păsările au fost aproape de personaje celebre din istoria mântuirii. Cu ajutorul păsărilor, Noe a căutat limanul. Corbul cel trimis nu s-a mai întors. Apoi l-a îndemnat pe porumbel la zbor şi s-a întors cu creanga de măslin. Mai toate religiile lumii au în esenţa lor zeităţi sub formă de păsări. Nu este greu de bănuit de ce zborul a fascinat lumea. Păsările au devenit un simbol al libertăţii fără margini. Omul a vrut să prindă aripi. Ori să stea sub aripi ocrotitoare. Dar să ne apropiem de păsările din jurul nostru. Mă gândesc acum la profesorul meu, Iosif Bereş, muzeograf multă vreme la Muzeul Maramureşean din Sighetu Marmaţiei, care m-a iniţiat, colegi fiind, în misterul păsărilor. Aşa am aflat de pasajele migraţiei din Maramureş. Ori purtările inteligente ale unor zburătoare. La bătrâneţe, puii de corb vin să-şi hrănească părinţii. Ciorile iau nuca din copac, zboară la înălţime, dau drumul nucii pe ciment apoi vin şi o mănâncă. O specie din neamul rândunicii – drepneaua neagră – stă până la doi-trei ani în aer, nu coboară pe pământ. Doarme în zbor, se reproduce în zbor, mănâncă păianjeni în aer. La început de septembrie, a migrat în Africa. Recunosc, despre această pasăre ciudată eu n-am auzit… Povestea cucului o ştim. Mai puţine lucruri ştim despre enigmaticul pui de cuc, crescut de păsări străine. El nu pleacă cu stolul, plească singur. Se întreabă şi specialiştii ornitologi: de unde ştie el să ajungă în Africa? Întrebată, luminata Ciocârlie, „candela ce leagănă-n tărie, untdelemnul cântecului sfânt”, nu s-a dumirit de ce este vânată de străini? Românii nu au vânat niciodată ciocârlii. Cine opreşte vânătoarea lor? Aşa s-a întâmplat cu dropia, care şi-a pierdut urma de pe la noi. Apoi nici vulturi nu mai avem. Anul trecut, un zăgan a venit din Franţa, îmi spune un ornitolog. Nu uit ce îmi spunea mama despre credinţa în rândunică. O socotea protectoarea casei. Primăvara, când se întorceau rândunelele din ţările calde, îmi spunea o legendă românească. Un stol de rândunele au ieşit înaintea Maicii Domnului şi i-au spus că Fiul ei a treia zi va învia din morţi. Atunci Maica Domnului le-a spus că sunt cele mai curate păsări de pe faţa pământului. Şi la care casă se vor aşeza, să-i poarte noroc. Cine va sparge cuibul, să fie blestemat. La casa noastră, în fiecare primăvară, veneau două sau trei perechi de rândunici. După moartea mamei, casa părintească a rămas mai mult singură. Aşa că în primăvara acestui an n-au mai venit… Se vede că singurătatea nu le prieşte. Ce să mai zic de cocoş? El este singurul dintre toate vieţuitoarele care vede noaptea când se deschide cerul şi aude toaca din cer. Cum l-a auzit şi Brâncuşi, când l-a întrupat în nemuritoare opere de artă. Cântecul păsărilor a fascinat mulţi muzicieni. De la Beethoven la Vivaldi. Muzicianul ornitolog Olivier Messiaen a ascultat 38 de specii de păsări în Munţii Jura, de la miezul-nopţii până la prânz, ajungând la concluzia: „În ierarhia artistică, păsările sunt cei mai mari muzicieni care există pe planeta noastră”. Recent, l-am (re)ascultat pe Ştefan Petreuş interpretând „Ciocârlia”. Despre el a spus un muzician nordic că e singurul om care ştie să cânte ca păsările. Poate v-am stârnit interesul pentru zborul şi cântecul păsărilor. Nu uit niciodată concertul păsărilor din pădure. După cum aţi văzut, multe specii ne părăsesc. Cu voia omului, câteodată. Ele sunt, se ştie, un foarte bun indicator pentru sănătatea mediului. Baia Mare este un exemplu în acest sens. Mă gândeam că tot avem probleme cu retrocedările. Daţi, domnilor, o lege ca pădurea să fie retrocedată cu păsări cu tot. Deoarece cunosc foarte bine legile naturii, de care pot să ţină seama şi oamenii.
