Bisericile de lemn din Ţara Lăpuşului, incluse într-un album „etnologic şi antropologic”

În urmă cu doi ani, într-o zi de 16 septembrie, Pamfil şi Maria Bilţiu îşi începeau activitatea de cercetare pentru editarea unui album despre „Bisericile de lemn din Ţara Lăpuşului”. În 16 septembrie 2015, au păşit pentru prima dată în biserica din Libotin. De atunci au trecut doi ani de muncă asiduă, de trudă, pentru că aşa cum spune autorul, Pamfil Bilţiu, „cultura şi munca nu s-au făcut niciodată nici cu flori la pălărie, nici cu chiote de veselie, s-a făcut cu greutăţi”. Volumul editat la Eurotip include 26 de biserici de lemn din ţinutul binecuvântat al „Ţării Lăpuşului”. Pe lângă fotografiile frumos ordonate şi atent selectate, cititorii vor putea descoperi informaţii inedite despre locurile lor, despre bisericile de lemn care i-au ajutat să ţină vie flacăra credinţei, dar şi legătura cu moşii şi strămoşii care s-au rugat aici.

O carte pe care trebuie să o ai în casă

O zi de sărbătoare a fost la Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” din Baia Mare, acolo unde Pamfil şi Maria Bilţiu au avut bucuria să vină în faţa cititorilor cu o nouă carte, de data aceasta un album frumos ilustrat, „Biserici de lemn din Ţara Lăpuşului”. Este o carte despre care conf. univ. dr. Delia Suiogan spune că fiecare din noi ar trebui să o avem în casă. „Este o carte pe care, dacă o iei în mână, nu ai nevoie de foarte multe decodări decât dacă vrei să o priveşti cu ochii specialistului care caută detalii. Altfel e o carte pe care fiecare dintre noi ar trebui să o avem acasă pentru că toate aceste fotografii, toate aceste informaţii ne reprezintă pe noi. Ţara Lăpuşului e un teritoriu binecuvântat. Mie, Ţara Lăpuşului îmi place în mod deosebit. Poate pentru că a avut marea şansă de a nu fi invadată de atâta turism prost coordonat, prost gândit şi nu e atât de invadată de kitsch precum este Maramureşul Istoric, dar trebuie să recunoaştem că Maramureşul Istoric acum repară, ceea ce e un câştig pentru noi”, a afirmat conf. univ. dr. Delia Suiogan. Aceasta i-a îndemnat pe cei prezenţi să citească această carte, apoi să o interpreteze. „E un album de fotografie etnologică şi antropologică pentru că avem Biserica, iar biserica fără oameni nu poate fi. Românul, oricât ar fi de dornic de înavuţire, niciodată nu va renunţa la credinţa sa. Nu vor dispărea nici casele maramureşene, nici porţile maramureşene şi cu atât mai mult, nici bisericile maramureşene”, a concluzionat Delia Suiogan.

Model de „manual de identitate”

Pe de altă parte, directorul Direcţiei Judeţene pentru Cultură Maramureş, Ioan Marchiş a arătat că „e una din cele mai bune lucrări apărute pe acest domeniu”, volum din care ar purea fi extrase anumite informaţii care să le fie predate copiilor în şcoală, pentru că e esenţial ca în şcoală să se înveţe despre valori, despre cultură, despre cine sunt ei cu adevărat. „E importantă cartea chiar dacă îi putem găsi cusururi. Metodele moderne de cercetare sunt foarte liniare, segmentare. Pamfil Bilţiu e un clasic, el vrea să epuizeze subiectul care îi stă în atenţie. E o declaraţie de patriotism, de întărire a identităţii. E o cercetare cu un scop şi nu o cercetare în sine. Aceste lucruri, simplificate, ar trebui predate în şcoala gimnazială. Aşa se predă în Anglia: întâi înveţi despre străzi, despre oameni şi abia apoi despre America. Cine ne va preda această identitate, dacă nu şcoala? Dacă predai în şcoală aceste valori, copilul ajunge să iubească cultura”, a adăugat Ioan Marchiş. El a mai spus că în prezent lucrează la un manual de identitate după care ar urma să înveţe elevii. Concluzia celor prezenţi a fost: „cât de frumoase sunt bisericile Ţării Lăpuşului şi cât de puţin le cunoaştem”, a spus muzeograf în cadrul Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie din Baia Mare, dr. Marius Câmpeanu care a afirmat că lucrarea „aduce o contribuţie istoriografică remarcabilă”.

Bisericile de lemn, legătura cu Dumnezeu, dar şi cu strămoşii

În cadrul lansării de carte, Pamfil Bilţiu a primit o diplomă de excelenţă din partea Ministerului Culturii, dar şi o diplomă din partea Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale. Despre autor s-a punctat faptul că are la activ 44 de cărţi. „De foarte puţine ori avem în faţă un om pentru care pasiunea s-a confundat cu viaţa. Am putea spune că e o pasiune a vieţii sau o viaţă de pasiune pentru folclor, pentru cultura tradiţională, pentru tot ce constituie seva şi adevărata valoare a poporului român”, a menţionat Ştefan Mariş. Pentru cei doi autori, ziua de 15 septembrie a fost una specială. Citându-l pe poetul Lucian Blaga care spunea „frate, o boală învinsă mi se pare orice carte”, folcloristul Pamfil Bilţiu a remarcat că „am mai învins o boală şi v-am dăruit o carte împreună cu soţia mea. Ce minunat e atunci când ţi se lansează o carte. E o carte de suflet, frumoasă, unii au considerat că e un vis, adică are o frumuseţe de vis”. În cercetările lor, autorii au descoperit o sumedenie de particularităţi la bisericile de lemn: scena cu animale sacre de la biserica din Deal de la Dobric, iconostasul de la Dumbrava, unicat în toată lumea, unde motivul principal al meşterului sunt fructele sacre: mărul, para, cireaşa, fraga, tăierea turnului în trepte care se găseşte numai în Lăpuş, la Inău şi la cele două biserici din Dobric. Dincolo de aceste aspecte, cartea este considerată o provocare pentru a-i determina pe cei care vor răsfoi albumul să calce pragul acelor biserici de lemn. „O bătrânică din Rogoz am întrebat-o: mătuşă, dar îţi place dumitale biserica asta? Zice: domnucu profesor, tare mult îmi place şi ştiţi de ce: e tare mândră, o făcut-o meşterii mari de dinaintea noastră, dar este şi mândră pentru că în ea s-au rugat moşii şi strămoşii mei la bine şi la rău. Deci iată legătura strânsă între artă, religie, trăirea şi simţirea neamului nostru”, a mai declarat Pamfil Bilţiu. la rândul său, Maria Bilţiu a adăugat că „e o bucurie în suflet în această zi care e datorată apariţiei acestei cărţi frumoase pe care am încercat să o construim aşa după cum ne-a îndemnat mintea, sufletul, dar şi după cum ne-au sfătuit îna­intaşii noştri. Munca a fost destul de complicată. Terenul a fost şi cu bine şi cu mai puţin bune, dar am beneficiat de ajutorul oamenilor care au înţeles dorinţa noastră, mă gândesc la preoţii din satele unde am ajuns, la oamenii din Consiliul Parohial”. La eveniment a luat parte şi Pamfil Godja, cel care conduce Eurotip, editura la care a apărut albumul.