Crescătorii de oi din zona Codru spun că doar subvenţiile pentru animale sau teren îi mai ţin în viaţă şi îi fac să continue activitatea cu oieritul. Asta din cauză că preţul cărnii e mic, lâna nu se vinde, laptele este puţin şi slab calitativ, iar păşunile sunt arse de secetă.
În aceste condiţii, doar dragostea de animale şi subvenţiile APIA îi mai motivează pe crescătorii de ovine să continue. La final de an, când trag linie, spun că se aleg mai mult cu munca. Ioan Adreicuţ din Oarţa de Sus ne explică: „Am 450 de oi. Este o turmă potrivită, pe care poate să o îngrijească un om. Am un cioban căruia îi dau 1.000 de lei salariu pe lună. El are 70 de ani şi îngrijeşte bine oile. Dar nu e uşor să creşti oi. Asta din cauză că nu ai ce face cu lâna. În cel mai fericit caz primeşti un leu pe ea, dar de obicei o arunci că nu vrea să o cumpere nimeni. Ca să vinzi mielul, primeşti 6-7 lei pe kilogram, deci puţin faţă de alţi ani. Lapte scoţi puţin cu păşunile astea, care sunt cum sunt şi dacă nu-i mâncare cum trebuie, laptele e slab. În consecinţă, eşti cam nerentabil dacă creşti oi. Ce ne salvează este subvenţia de la APIA. Dar şi aceasta nu este foarte mare: 22 de lei/oaie, însă dacă nu ar fi subvenţia nu ar creşte nimeni nimic, vă spun drept! Nu ai mai fi deloc rentabil, nu ai mai putea plăti nici ciobanul, apoi mai trebuie cumpărat furaj iarna, deci trebuie multe pe lângă oaie. Eu am investit în oi, în urmă cu trei ani, dar dacă trag linie sunt pe zero! Nu pot spune că am câştigat ceva. Atâta că le avem şi ne sunt dragi! Eu sunt inginer zootehnist şi băiatul, cu care sunt împreună, e medic veterinar. Deci lucrăm şi e o afacere în familie, cum s-ar zice, dar nu scoţi nu ştiu ce bani din ea. Atâta că lucrăm. Am noroc cu băiatul că el tratează oile. De asemenea, de lucrat terenurile o facem noi, că fiul meu are tractor, greblă, coasă, deci scule, cumpărate când s-a căsătorit. Pe astea nu dăm bani, că dacă ar trebui plătite, atunci am ajunge repede la sapă de lemn. Deci fără subvenţia de la APIA nu ar mai ţine aproape nimeni oi, cu siguranţă”.
Păşunile comunale… insuficiente
O altă problemă în zonă este şi cea a păşunilor comunale insuficiente pentru a satisface nevoile tuturor, astfel că unii crescători rămân fără păşune. În acest caz ei trebuie să caute de închiriat păşuni private. Un asemenea caz este şi cel al crescătorului de oi Cristian Boldan, din satul Ciuta. Omul povesteşte: „Eu am 600 de oi. Dar e foarte greu cu ele, nu avem păşune bună, nu avem păşune de la stat. Noi am închiriat păşune de la particulari, că de la primărie nu am primit, s-au împărţit la alte turme şi nouă nu ne-a dat. În aceste condiţii, plătesc 5.000-6.000 de lei pe an ca să-mi pot ţine oile. Deci dau bani pe păşune, plătesc cioban, carnea de miel nu-i plătită cum ar trebui, că e ieftină, lâna la fel, o aruncăm de obicei. La urmă ne aflăm numai cu munca! Atât. Cu subvenţia de la APIA ne mai scoatem puţin cu cheltuielile, dar nici asta nu ne ajunge să plătim măcar un an de zile ciobanul. Subvenţia după o oaie este 22 de lei. Am primit-o pentru anul trecut, pe anul în curs aşteptăm încă. Mieii au mers foarte rău, cu 6 lei kilogramul. Vin după ei şi nu prea vin. Berbecaşii îi iau, mieluţele nu le cumpără deloc. Ciobanul doar merge cu oile, în rest ne ocupăm noi de tot. Noi le asistăm la fătare, le mulgem, tot. Pe lână ne dau un leu/kg sau 50 de bani, dacă suntem norocoşi să găsim cine să o cumpere, iar la cei care tund oile le plătim 3 lei pentru o oaie! Plus mâncare, băutură şi câte altele. Deci faceţi dumneavoastră calculul! E foarte greu. Doar cu munca ne alegem la final. Continuăm însă că ni-s dragi animalele, ce să facem! Cu ce altceva să ne ocupăm în ziua de azi? Am crescut de mici lângă oi, având o tradiţie în familie cu crescutul lor. Aşa suntem învăţaţi”.
Păşunile din Bicaz, cu sol acid şi afectate de secetă
Primăria din Bicaz are în administrare circa 300 hectare de păşune comunală, pe care o întreţine anual, într-un parteneriat cu crescătorii de animale. Deşi păşunile au fost bune când a început păşunatul, din cauza verii secetoase, au ajuns în condiţii proaste. Primarul Dorin Flaviu Mitre ne spune: „În comună există trei trupuri de păşune, la Bicaz, Corni şi Ciuta, vreo 300 şi ceva de hectare în total. Nu au primit păşune acei cetăţeni care fie nu şi-au depus cererea în termen, fie anul trecut au avut concesionată păşune şi nu şi-au plătit chiria. Din alte motive nu cred că pot exista nemulţumiri din partea crescătorilor de animale, pentru că i-am căutat şi pe deţinătorii de oi şi pe cei de bovine, ca să beneficieze de păşune. Într-adevăr sunt câteva cazuri izolate în care nu au primit păşune, dar din motivele enumerate mai sus, deci exclusiv din vina oamenilor. Mai există o speţă: era exploataţie pe unul dintre membri familiei, care era plecat, şi a venit altcineva ca să depună cererea, iar APIA nu a fost de acord cu această variantă. Deci oamenii sunt nemulţumiţi de propriile lor greşeli. În momentul de faţă, păşunile comunale nu arată extraordinar, din cauza secetei prelungite. Când a început însă păşunatul, acestea au fost fertilizate, defrişate, curăţate, deci nu au fost probleme. Cei care au închiriat păşuni plătesc la primărie în jur de 300 lei/hectar. Ei iau apoi subvenţia de la APIA, din care trebuie să întreţină păşunea. La un moment dat păşunile acestea au fost abandonate, până când s-au introdus subvenţiile. Pe urmă s-a constituit Asociaţia crescătorilor de animale, au fost discuţii tot timpul că se folosesc banii şi nu se văd lucrări pe păşuni. Cetăţenii nemulţumiţi erau tot timpul la primărie. Însă ni se cerea să dăm o dare de seamă pe o problemă care nu ne aparţinea, atâta timp cât noi nu gestionam banii respectivi. Ca să eliminăm aceste nemulţumiri, am trecut totul pe primărie, am făcut un parteneriat cu această asociaţie, şi acum toate sumele primite din subvenţie se evidenţiază în balanţa contabilă a primăriei. Aşa poate să solicite oricine informaţii legate de acest subiect. Păşunea de la Bicaz am fertilizat-o cu îngrăşământ natural, deoarece am făcut un studiu pedologic şi solul păşunilor a fost foarte acid la toate, aşa că am încetat să mai punem azotat. Tot pe păşunea de aici au mai fost ceva probleme cu apa, că am forat un puţ şi nu am dat de apă suficientă, însă am excavat două gropi şi animalele au apă. Construim acum şi un adăpost de vară la animale, ca să le protejăm de soare şi intemperii”.
