În perimetrul zonei numită Lighet, la poalele unui deal împădurit, la 2 km de oraşul Tg. Lăpuş, au fost construite de la cota zero clădirea mănăstirii „Sfinţii Îngeri Păzitori” şi o biserică de lemn. La Sfînta Liturghie de duminică, părintele protopop Lucian Iosif Dumea, custodele fraţilor capucini din România, în cuvîntul său către credincioşi, a făcut legătura dintre Fericitul Ieremia şi episcopii martiri ai Bisericii Greco-catolice.
A predicat şi despre îngeri: „Sărbătoarea Îngerilor păzitori se celebrează în ritul latin la 2 octombrie şi aminteşte faptul că Dumnezeu a încredinţat fiecărei fiinţe umane un înger cu misiunea de a o păzi, ocroti, conduce, adică să fie cel mai bun prieten al său, apărătorul său. Existenţa fiinţelor spirituale, netrupeşti, pe care Sfînta Scriptură le numeşte în mod obişnuit îngeri, este un adevăr de credinţă. Îngerii sunt creaturi pur spirituale, netrupeşti, invizibile şi nemuritoare, fiinţe personale, cu inteligenţă şi voinţă. Ei, contemplându-l fără încetare pe Dumnezeu, îl preamăresc, îl slujesc şi sunt mesagerii săi în împlinirea misiunii de mântuire pentru toţi oamenii. Este o definiţie minunată şi perfectă, care sintetizează toate
caracteristicile acestor fiinţe. Sînt „creaturi pur spirituale”, deci mai perfecte decât fiinţele umane, dar mai puţin complete. De fapt, omul rezumă în sine însuşi dimensiunea spirituală şi materială, pe care îngerii nu o au. Omul poartă aşadar în sine însuşi cerul şi pământul. Îngerii, ca şi fiinţele umane, sînt creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu şi sunt înzestraţi, ca şi omul, cu inteligenţă şi cu libertate. Este vorba despre daruri pe care nu şi le-au dat ei înşişi, ci le-au primit de la Creator. Ca fiinţe spirituale, se bucură de o inteligenţă şi libertate mult mai mari decât ale oamenilor. Natura umană este mai puţin perfectă pentru că este limitată de trup şi de dimensiunea spaţio-temporală. Şi cunoaşterea şi perfecţiunea omului sunt limitate de aceste condiţii. Existenţa pămîntească a omului este aşadar în evoluţie spre libertatea deplină (prin intermediul ascezei) şi spre o cunoaştere deplină (prin intermediul studiilor, aprofundărilor)”.
În final, participanţii au luat parte la o agapă fraternă.
