Aceşti Sfinţi Mucenici au vieţuit în secolele III – IV, fiind de loc din cetatea Smirnum. Ziua lor de prăznuire este 21 august.
Sfântul Mucenic Donat, diaconul
Acesta era diacon la biserica din Singidunum, aproape de cetatea Smirnum. Pornindu-se persecuţiile împotriva creştinilor, diaconul Donat a fost prins şi dus în faţa lui Victorian, conducătorul acestor ţinuturi, care a căutat să-l determine să se lepede de credinţa sa şi să jertfească zeilor romani. Donat, însă, îi arată lui Victorian că zeii romani nu sunt decât materie moartă, numai Hristos fiind adevăratul Dumnezeu. La auzul acestor cuvinte, Victorian i-a spus lui Donat că este nebun, dar acesta a replicat fulgerător, spunând: „Tu şi judecătorii voştri sunteţi nebuni”, căci el socotea o curată nebunie a nu vedea deşertăciunea slujirii idoleşti. Aceste cuvinte au înfuriat peste măsură pe Victorian, care a poruncit ca Donat să fie pus în lanţuri, după care să i se taie capul.
Astfel, la 21 august, anul 304, acest Sfânt mucenic dintre strămoşii neamului nostru s-a mutat la cămările cereşti, prin ascuţişul sabiei, lângă apele adânci ale Dunării, care n-au despărţit, ci au unit întotdeauna pe înaintaşii noştri de acelaşi sânge şi aceeaşi credinţă.
Sfântul Mucenic Romul, preotul
Acesta a fost contemporan cu Donat diaconul şi slujea ca preot în cetatea Smirnum, fiind plin de har, de iubire jertfelnică şi de tărie în dreapta credinţă. De aceea, el lupta cu nădejde pentru statornicirea şi creşterea credinţei celei adevărate în poporul credincios.
Pornindu-se prigoana împotriva creştinilor, preotul Romul a fost prins şi dus în localitatea Cibales, aproape de Smirnum, unde a fost judecat şi osândit la moarte, prin tăierea capului cu sabia. Astfel, împreună cu Donat diaconul a pătimit şi acest vrednic slujitor al lui Hristos. Cinstitele lui moaşte au fost duse mai târziu, în secolul al IV-lea, în localitatea Concordia, din provincia Friul din Italia nordică, unde s-au bucurat de cinstirea cuvenită.
Sfântul Mucenic Silvan, diaconul
Acesta slujea ca diacon în aceeaşi biserică unde slujea şi Romul preotul, cinstind prin faptele sale Evanghelia lui Hristos şi ajutând la propovăduirea cuvântului Acesteia către strămoşii noştri daco-romani, care locuiau la Dunăre. El a fost prins odată cu Romul, şi amândoi au fost duşi la Cibales, unde a primit aceeaşi soartă ca şi Romul preotul.
Astfel, în ziua de 21 august a anului 304, Silvan diaconul a fost învingător în lupta cu păcatul, biruind prin moarte mucenicească, prin tăierea capului, cinstind astfel neamul din care se trăgea şi pământul pe care l-a stropit cu sângele său nevinovat.
Sfântul Mucenic Venust
Cu uciderea lui Romul, Silvan, Donat şi a multor altor creştini la Cibales, cruzimea conducătorilor păgâni nu a fost pe deplin satisfăcută, astfel că întâistătătorul Victorian a luat şi alte măsuri de urmărire şi pedepsire a creştinilor. Astfel, cercetându-se aşezămintele din jurul cetăţii Smirnum, a fost aflat ca fiind creştin şi Venust, fratele geamăn al Sfântului Donat diaconul. Fiind dus în faţa lui Victorian, acesta i-a adus aminte de moartea fratelui său şi l-a îndemnat, ameninţându-l cu moartea, să se lepede de credinţa sa. Însă Venust nu s-a tulburat, ci a vestit pe Hristos cu şi mai multă tărie, totodată arătând deşertăciunea slujirii idoleşti. Atunci, Victorian, mâniindu-se, a poruncit ca Venust să fie dus la locul de execuţie al fratelui său şi acolo să fie supus la aceeaşi moarte mucenicească, prin tăierea capului. Astfel, tot în data de 21 august 304, ca şi ceilalţi martiri, Venust a sfinţit cu sângele său locul pătimirii sale, mutându-se în cămările cele cereşti ale Mântuitorului.
