Universitatea deschisă

0
328
Editorial Graiul Maramureşului

Transmitem cunoştinţele de la o generaţie la alta printr-un sistem de învăţămînt universitar liberalizat şi finanţat substanţial din bugetul de stat, ceea ce se împotriveşte regulilor de cheltuire controlată. Este necesară reformarea în acest sens a universităţilor, pentru a le face utile societăţii.
Numărul universităţilor s-a dublat (deci şi al diplomelor), de regulă pe lîngă una de stat au apărut două private, pentru domeniile cele mai căutate (manager, economist, jurist). Criteriile de admitere şi calitatea sînt discutabile în ambele sisteme, care se completează şi sistemul întreg stagnează. Universităţile scot absolvenţi cu diplomă de orgoliu, care apoi lucrează în cu totul alt domeniu, de regulă inferior. Funcţionează piaţa neagră pentru lucrări de licenţă şi de doctorat, plagiatul fiind frecvent!
Politica UE de a mări numărul tinerilor cu studii superioare la 40% înseamnă introducerea unei noi trepte, masteratul – aşa se explică faptul că absolvenţii de facultate cu licenţă simplă sînt respinşi la angajarea în firme. Paleta de profesii a fost lărgită în mod eronat, pe piaţa muncii ajung licenţiaţi de care societatea n-are nevoie. Corpul profesoral s-a specializat în grabă, aşa că cei mai capabili studenţii pleacă în străinătate, sperînd că vor acumula cunoştinţe şi abilităţi.
Diplomele de licenţă, master şi doctorat s-au devalorizat, posesorii lor dovedesc şi o cultură generală sub medie, scriind şi exprimîndu-se ca şi cum limba română le-ar fi străină, unii devin politicieni, obţin posturi importante în stat, îşi arată educaţia precară în public…
Există şanse ca noua lege în pregătire să aducă schimbări în învăţămîntul superior. De vreo 10 ani, universităţile se complac în această situaţie de criză, soluţiile de ieşire întîrzie să apară. Nu ne putem mulţumi cu situaţia actuală de eficienţă redusă a şcolilor superioare – cheltuim bani publici pentru a obţine absolvenţi nepregătiţi. Inadecvarea pleacă de la cursurile predate de profesori, care sînt rupţi de practicile occidentale.
Universităţile acreditate şi autorizate ar trebui să deţină nu doar săli de curs, ci mai ales baze de cercetare cu aparatură, însă acestea lipsesc nu doar la universităţile noi, ci şi la cele vechi. În laboratoare, găseşti aparate din anii ’50! Universităţile fie n-au biblioteci, fie fondul de carte este depăşit – bun de muzeu! Învăţămîntul superior are nevoie de înnoiri, iar reformarea cadrului legal în care funcţionează pare să fie cheia problemei.
Specializările academice şi programele didactice să fie reorientate spre nevoile societăţii – doar aceste locuri să fie susţinute de la buget. Este importantă şi cantitatea, dar mai ales calitatea ne interesează şi absolventul să activeze în domeniul pentru care s-a pregătit. Profesorul universitar să aibă datoria să-i descopere şi să-i orienteze pe studenţii talentaţi spre inventică, spre nou – deci trebuie să fie el însuşi un creator, un inovator.
Mereu se pune problema finanţării, pînă şi universităţile private caută să acceseze granturi publice în diverse forme, deoarece fondurile de cercetare provenite din economie sînt mici. Noua lege ar trebui să introducă o politică de finanţare favorabilă performanţei, în legătură directă cu institutele de cercetare şi dezvoltare. Viitoarea lege ar trebui să susţină în principal soluţia universităţilor mari, care pot asigura profesori de calibru naţional, laboratoare moderne, proiecte de cercetare, pentru absolvenţi de calitate.
Universitatea este un motor de dezvoltare şi ca for ştiinţific reuneşte minţile cele mai luminate dintr-o zonă, apte să iasă din turnul de fildeş în urbe şi să colaboreze cu societatea, în scopuri de cunoaştere.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.