Marţi, 25 iulie 2017, la Cimitirul Eroilor de la Niraj de pe Valea Vaserului – Maramureş s-a săvârşit o slujbă religioasă de pomenire şi o festivitate de depunere de coroane şi jerbe de flori, organizată de Primăria oraşului Vişeu de Sus.
La activitate a participat, la invitaţia primarului oraşului Vişeu de Sus, Vasile Coman, o delegaţie a Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor „Regina Maria” – Filiala Maramureş, compusă din col. (r.) Gavril BABICIU – prim-vicepreşedinte al filialei, col. (r.) Marin TEGLAŞ – organizatorul şi animatorul activităţii, col. (r.) Dumitru CARDOŞ – secretarul executiv al asociaţiei judeţene, preot militar dr. Daniel ACHIM, lt. col. (r.) Liviu PÂRJOL, lt. col. (r.) Petru CĂLĂRAŞU, col. (r.) Gheorghe VAŞ, ec. Nistor LIHET, col. (r.) Dorel-Romi ABRAHAM.
Se spune că în toamna anului 1916, pe Valea Vaserului, ar fi avut loc o luptă între armatele ruse şi 4 batalioane germane de vânători de munte, chemate de austro-ungari să oprească linia frontului rus, care se întindea din Bucovina şi până în Slovacia, şi care a fost străpuns pe râul Tisa de armatele ruseşti. Atât armatele austro-ungare cât şi ruşii erau epuizaţi, mai ales în luna februarie 1917, care a fost deosebit de grea, cu zăpadă cum nu s-a mai văzut vreodată pe această vale sălbatică. În februarie 1917, a avut loc prima parte a Revoluţiei bolşevice, ţarul Nicolae al Rusiei fiind alungat, iar în contextul nou creat, combatanţii de la Niraj au încetat lupta. Se spune că au „sărbătorit împreună evenimentul, bând vodcă şi rom, unul în tranşeele celuilalt”.
În primăvară, după topirea zăpezilor, cei doi comandanţi (cel german era generalul Konta) au hotărât să-şi îngroape sutele de morţi. Astfel că la Niraj a luat naştere un cimitir foarte ciudat, deosebit ca arhitectură, fiind precedat de câteva înmormântări ale unor ofiţeri lângă biserica catolică Sf. Elisabeta din Făina (un loc apropiat de Niraj). Prin ce era deosebit acest cimitir, probabil unic în lume? Prin faptul că fiecare batalion german (patru la număr) avea un anumit tip de cruce pe care era însemnat numele mortului. Cimitirul era amplasat pe terase, fiecare cu rangul ei. Deasupra, se afla mormântul unui general german, străjuit de o Madonă cu pruncul în braţe, sculptată într-un brad imens, care n-a fost scos din rădăcini, şi de o cruce la fel de mare, ce-l reprezenta pe Isus Cristos, amândouă sculpturile fiind opera unui arhitect originar din Munţii Pădurea Neagră. Rămăşiţele pământeşti ale generalului au fost duse în Germania, în anii ’20.
Col. (r.) Ioan BOTA,
Preşedintele Filialei Maramureş a Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor “Regina Maria”
