„Mai aproape de cer”, într-un spaţiu în care trăieşti o bucurie aparte, bucuria de a fi ajuns într-un spaţiu binecuvântat de Dumnezeu. Pe Vârful Ţibleşului, la 1.848 metri altitudine au urcat sâmbătă, 22 iulie, sute de credincioşi, preoţi, maici, dar şi autorităţi judeţene sau locale. Chiar dacă urcuşul a fost greu, oamenii au făcut efortul de a ajunge la Crucea ridicată în semn de mulţumire faţă de binefacerile lui Dumnezeu revărsate asupra acestui ţinut. Crucea aminteşte de jertfa Mântuitorului, dar şi de sacrificiul eroilor neamului românesc din toate timpurile. Monumentul a fost ridicat în 2014, cu binecuvântarea ÎPS Andrei, mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului, a PS Vasile Someşeanul, episcop-vicar al Clujului şi a actualului episcop al Maramureşului şi Sătmarului, PS Iustin. Iniţiativa ridicării crucii în acest spaţiu a aparţinut protosinghelului Gavril Hort, duhovnicul Mănăstirii din Piatra Fântânele, fiu al comunei Groşii Ţibleşului şi monahului Andrei Giurgiu, de la Mănăstirea din Vad. La înălţarea monumentului au contribuit cele două mănăstiri, Primăria Groşii Ţibleşului, dar şi credincioşii.
Un gând îndreptat spre eroii neamului
Este al treilea an consecutiv când oamenii, cu mic, cu mare din Ţara Lăpuşului, Ţara Maramureşului Istoric şi Ţara Bistriţei vin în acest loc pentru a rosti o rugăciune lângă Crucea înconjurată de o poartă maramureşeană. Clopotul care răsună în acest spaţiu accentuează şi mai mult în inima fiecăruia care ajunge aici, dorul după Dumnezeu şi dorinţa de a fi cât mai aproape de cărarea ce duce spre Împărăţia Cerurilor. Şi anul acesta au venit copii, dar şi bătrâni care în ciuda vârstei înaintate nu au vrut să rateze un aşa moment special. O bătrână de 77 de ani a poposit aici cu o seară înainte pentru a fi sigură că va fi prezentă la rugăciune. Fiecare dintre cei care au pus piciorul în vârf nu au contenit a se minuna de frumuseţile create de Dumnezeu. Bucuroşi că au „învins” muntele cu puterea lui Dumnezeu, oamenii au demonstrat că încă au credinţă vie, dar şi iubire de ţară şi neam. Evenimentul a debutat cu o „horă a unirii” în jurul Sfintei Cruci. Apoi a avut loc o slujbă de Te-Deum şi un parastas pentru eroii neamului. Părintele Gavril Hort este convins că în acest loc eşti chemat de Dumnezeu care îţi dă şi har, dar şi puterea de a răzbate traseul care nu e deloc uşor mai ales pentru cei care nu sunt familiarizaţi cu traseele montane. „Locul acesta ni l-a ţinut doar credinţa în Dumnezeu, firea noastră călită în aceste încercări ale timpurilor. De aceea se cădea să ridicăm aici o cruce pentru că crucea ne aduce aminte de Hristos, de jertfa Lui supremă la care trebuie să participăm fiecare dintre noi cu jertfa noastră. Şi a urca pe munte e o jertfă. Şi cred că Dumnezeu primeşte această jertfă. Altfel nu mi-aş explica faptul că de la an la an venim în număr tot mai mare şi ne organizăm tot mai frumos. Spunea cineva venind pe cărare: parcă am două bucurii în viaţă. Una că urc aici pe Ţibleş la rugăciune şi alta că pot să contribui la masa de la Rohia de hram. Eu când vin aici îmi aduc aminte de momentul în care am urcat prima dată aici, aveam 16 ani. Şi atâta bucurie am simţit văzând vârfurile acestea, că nu puteam să-mi explic de ce, de unde. Urcând aici pe munte, Dumnezeu v-a dat gândul, El ne-a dat putere”, a punctat protos. Gavril Hort. Ieromonahul a mai arătat că acest loc ne îndeamnă să ne gândim mai mult la istoria neamului, la cei care s-au sacrificat pentru noi. „În locul în care stăm acum, strămoşii noştri se urcau. E cel mai înalt punct. Priveau în toate părţile, se apărau de duşmani, se retrăgeau aici în munţi. Muntele ne-a ocrotit. De aici mâncam zmeură, afine, de aici ne duceam lemnele pentru construcţii, de aici susurau izvoarele apelor care ne-au adăpat. Atâta binecuvântare ne-a lăsat Dumnezeu peste toată zona. De aceea am şi considerat că e potrivit să ridicăm un monument. Nu au fost nişte lupte deosebite aici, n-au murit mulţi ostaşi, ci e pur şi simplu o mulţumire adusă lui Dumnezeu. E adevărat avem în istoria, cea mai apropiată, marele nostru Pintea Viteazul care sigur a fost aici şi s-a apărat împotriva cotropitorilor. Mai recent avem rezistenţa anticomunistă când mai mulţi partizani s-au retras în pădurile acestea şi au fugit, sperând şi nădăjduind că vor veni occidentalii să ne scape. Nu a mai venit nimeni. Mulţi au murit ucişi, alţii au trăit cum au putut până mai târziu. Suferinţa a fost de-a lungul timpurilor. În 16 iulie a fost evocat la Cluj un protopop de Cluj, părintele Florea Mureşanu care a slujit la Suciu de Sus. Pe 16 iulie era ziua sa de naştere. Acest protopop a suferit mult, apoi a fost închis de securitate, el a ridicat schitul din apropiere din Breaza, căruia comuniştii i-au dat foc, mai târziu a fost din nou arestat şi a murit în închisoare la Aiud”, a rememorat duhovnicul Mănăstirii „Naşterea Maicii Domnului” din Piatra Fântânele.
O privire înălţată spre Cer
Protopopul Ţării Lăpuşului, preotul Florin Stan crede că venirea în acest spaţiu aminteşte oarecum de urcarea Mântuitorului pe Golgota mântuirii umanităţii. Preotul a mai arătat că obişnuieşte să vină în fiecare an de 13 ani încoace cu participanţii la tabăra „Dragoste şi Prietenie” şi de fiecare dată, copiii sunt impresionaţi de ceea ce văd şi trăiesc aici. „Dintotdeauna oamenii au privit cu foarte mare încredere spre locurile înalte, spre munte. Chiar psalmistul spune: Ridica-voi ochii mei la munţi de unde va veni ajutorul meu. Noi, creştinii obişnuim ca pe locurile cele mai înalte să înălţăm câte o cruce ca o jertfă de laudă adusă Domnului Hristos, Cel care S-a jertfit pentru noi, ca să ne mântuim. Obişnuim să facem efort mare, să urcăm pentru a ajunge la aceste răstigniri, ca să trăim şi noi alături de Iisus Hristos în efortul pe care L-a făcut pentru Mântuirea noastră. Ne sacrificăm puţin ca şi Hristos să ne răsplătească cu jertfa Lui pentru că să fiţi convinşi că Dumnezeu fiecare pas al nostru îl răsplăteşte mai ales atunci când îl facem pentru credinţă şi în numele credinţei. Înainte aici era o cruce foarte modestă din fier care a marcat acest loc zeci de ani. A ieşit un monument atât de frumos care ne uneşte în fiecare an”, a punctat preotul Florin Stan. La rândul său, primarul comunei Groşii Ţibleşului, Nicolaie Burzo a ţinut să amintească de momentul proniator, când în vara lui 2014 la reîntoarcerea din Moldova, s-a oprit pe la Piatra Fântânele. Atunci a fost momentul în care a discutat despre ridicarea acestui monument, iar la două luni de la discuţie proiectul s-a concretizat. Alesul local a mai arătat că un gând de aducere aminte trebuie îndreptat şi înspre cei de la baza aeriană 71 din Câmpia Turzii. „După ce au ridicat aici monumentul, la patru săptămâni şi-au sfârşit viaţa într-un accident de elicopter în Sibiu. Şi pe ei am început să-i comemorăm, să le aducem o rugăciune. Şi cred că în 20 iulie de Sfântul Ilie, de ziua aviaţiei au fost din nou cu sufletul aici”, a spus primarul din Groşi Ţibleşului. El a mai propus ca anul viitor, fiecare dintre participanţi să vină cu câte un steag al României, cu care delegaţii din Ţara Maramureşului, Ţara Lăpuşului şi Ţara Bistriţei să se deplaseze în 1 decembrie la Alba Iulia, la evenimentul ce va marca 100 de ani de la Marea Unire. După discursurile oficialităţilor, cei prezenţi au putut asculta două doine interpretate de artistul Onişor Pop, s-au putut auzi cântece patriotice şi s-au putut hrăni şi trupeşte. De altfel, la coborâre lumea a fost aşteptată cu supă de fasole la ceaun, sarmale şi plăcinte, masa fiind oferită prin bunăvoinţa unui enoriaş din zonă, Dorin Pop şi a Consiliului Local din comună.
