De curînd, pentru a mai multa oară, la serbarea cîmpenească de „Sînziene” de la Băiţa de sub Codru, am avut bucuria să-i întîlnesc şi să-i admir pe cei trei membri ai tarafului „Ceatăra” – fraţii Vlad şi Adrian Paşca (vioară şi contră) însoţiţi la gordonă de către mai tînăra lor nepoată de soră Teodora Mihuţ.
De ce le port atîta admiraţie. Pentru că se plasează printre cei mai noi interpreţi ai dansurilor şi horilor – redate în stil curat tradiţional în aşa numita formulă instrumentală „trio transilvan”; ceatără, contră (braci, violă dură) şi gordună (contrabas). Şi taraful „Ceatăra” se afirmă, sclipeşte acum într-o vreme în care abundă pe o mulţime de canale T.V. sau în producţii audio, ori pe la spectacole, nunţi etc. o năvalnică producţie pe piese ce se pretind a fi folclor sau de imaginaţie folclorică iar publicul larg le primeşte aşa cum sînt, le consumă şi le consacră. Şi, Doamne! Cît fals, cîtă pleavă, cîtă producţie anapoda, cîte obscenităţi grosolane, cîte orientalisme. Este o realitate firească influenţa, pecetea orientală asupra spiritualităţii noastre după atîtea secole de dominaţie otomană şi ungară (şi această etnie are obîrşii răsăritene venind din Asia Centrală), dar această influenţă nu a fost niciodată dominantă asupra trunchiului viguros al spiritualităţii româneşti.
Dar, să facem o succintă incursiune în istoricul afirmării folclorului codrenesc.
Începuturile lansării spre lumea largă a vigurosului melos tradiţional se datorează întîi de toate prezenţei lui Nicolae Mureşan prin anul 1978 la prestigioasa emisiune-concurs „Florea din grădină”, acompaniat pe atunci de vestitul taraf din satul Stîna în frunte cu regretatul ceatarîş Izidor Şerban.
Acest moment al provocării admiraţiei şi interesului pentru folclorul „Ţării Codrului” a fost continuat prin realizările discografice şi imprimări radio şi T.V. ale tarafului „Iadăra” din Carei, sub îndrumarea profesorului Dumitru Iederan precum şi prestaţiile ansamblului „Cununiţa” coordonat de către interpreta şi coregrafa Leontina Dorca.
Despre făptuirile artistice ale profesorului Iederan etnomuzicologul Speranţa Rădulescu afirma: „Cîntă curat, viu, strălucitor, ornamentat şi cu har. Din tehnica violonistă savantă a reţinut doar elementele compatibile cu stilul popular pur pe care îl cultivă. El ştie că muzica Codrului e pe cale de stingere şi de asemeni cît de pustiitoare va fi pentru oamenii locului o astfel de irosire şi pentru că îi pasă se străduieşte prin toate mijloacele să-i pună stavilă, cel puţin pentru o vreme”.
De mai bine de 15 ani, mai exact din 2001, cînd au debutat, foştii săi elevi, fraţii Adrian, Vlad şi Bogdan Paşca îi continuă şi îi completează cu ambiţie şi talent opera sa temerară. Şi-au întemeiat propriul lor taraf „Ceatăra”, înzestrat cu instrument confecţionat în tehnică tradiţională de către Adrian iar de cîţiva ani au încropit şi un ansamblu de dansatori şi solişti vocali. Cu Adrian am purtat un scurt dialog.
Rep. Cînd şi cum a început întreaga poveste?
A. Paşca. După anii de iniţiere şi instruire la Şcoala Populară de Artă Carei sub atenta şi competenta îndrumare a profesorului Iederan a avut loc prima apariţie scenică în vara anului 2001 în Parcul Orăşenesc cu prilejul manifestării „Zilele Careiului”. A urmat la scurtă vreme desemnarea noastră, la recomandarea doamnei etnomuzicolog Speranţa Rădulescu, pentru a reprezenta România la Expoziţia Internaţională de la Hanovra. A intervenit atunci pentru noi o primă mare problemă – confecţionarea instrumentelor tradiţionale. M-am apucat de lucru eu, care în anii de şcoală am fost iniţiat de profesorul Iederan şi în tehnica de construire a acestor instrumente, şi în scurtă vreme am dat gata un braici şi o gordonă. La expoziţie ne-am bucurat de succes şi aprecieri care ne-au încurajat.
Rep. De atunci a trecut multă vreme. Care au fost, pe lîngă multe prezenţe în emisiuni radio-Tv, principalele voastre participări şi premii?
A. Paşca. Au urmat, rînd pe rînd, locurile I la prestigioase festivaluri din ţară şi străinătate precum: 2003 festivalul „Alină-te dor, alină” – Cicîrlău, 2004, festivalul folcloric de la Mamaia, 2005 festival internaţional Anglia şi tot în acest an marele premiu la festivalul „Strugurele de Aur” de la Jidvei, iar de curînd în anul 2015, împreună cu ansamblul nostru care cuprinde şi dansatori şi solişti, locul I în Polonia.
Rep. Dacă la asemenea manifestări de amploare v-aţi încununat cu laurii succesului aş fi curios să ştiu dacă sînteţi solicitaţi, cu acest gen de muzică, şi la manifestări de petrecere, cum ar fi nunţile.
A. Paşca. O vreme destul de rar dar mai de curînd la nunţi mai pretenţioase se obişnuieşte ca în toiul petrecerii să fie inclus şi un moment folcloric cu muzică instrumentală şi dansuri tradiţionale şi aici avem locul nostru cuvenit.
Mult noroc în carieră!
Emil DOMUŢA
