Pe 5 martie 1953, a murit Stalin! Evenimentul a fost marcat prin manifestări comemorative grandioase, presa a evocat personalitatea care a dominat ultimii 15 ani. Abia după aceea a început să se vorbească de crimele lui Stalin, de dictatura sa sângeroasă, în primul rând pentru ruşi şi pentru celelalte popoare sovietice, dar şi pentru ţările ocupate după război. De fapt, dispariţia lui Stalin a provocat o răsuflare de uşurare la nivel mondial, peste câţiva ani vor apărea schimbări majore în primul rând în URSS, urmează o perioadă de deschidere internaţională şi de revenire. Iosif Vissarionovici Stalin a fost o personalitate controversată a istoriei moderne şi contemporane: fire pragmatică, dominată de cinism.
Pentru români, în dreptul lui Stalin apare marea vină a luării Basarabiei şi Bucovinei, urmată de odioasele crime şi deportări de care au suferit moldovenii şi bucovinenii. Dar, să nu uităm, pactul criminal nu a fost semnat doar de trimisul lui Stalin, ci şi de trimisul Germaniei, care încă nu era aliatul nostru, deşi toată politica românească era ultra-filogermană, nemţii comandau practic la Bucureşti prin partidele aservite. Dar în dreptul lui Stalin stă şi revenirea Transilvaniei, răpită de acelaşi mare aliat al României, Germania, prin Diktatul de la Viena. Asaltat de diplomaţii maghiari, Stalin a rostit o frază fără drept de apel, în stilul său unic: „TRANSILVANIA VECINO NA RUMÎNIE” — „Transilvania este (va fi) pe veci a României”.
Armata română lupta alături de cea sovietică în Ungaria şi Cehoslovacia. Transilvania la unguri ar fi reprezentat un potenţial de conflict etnic major în zona de sub influenţa sovietică, iar Stalin nu avea nevoie de aşa ceva. În plus, atât Dej cât şi diplomaţia românească se bucurau de încrederea lui Stalin, activitatea lui Titulescu fusese extrem de importantă pentru recunoaşterea internaţională a URSS-ului lui Stalin, ba chiar însuşi prizonierul Ion Antonescu se bucura de o anume stimă din partea sovieticilor. Stalin nu a fost în primul rând o cauză, ci un efect al unor cauze pe care, dacă nu le vom recunoaşte şi asuma, se vor repeta.
(D.D.)
