Ziua de 24 iunie, data la care creştinii sărbătoresc Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, are şi o însemnătate aparte în credinţa populară. E ziua de Sânziene, sărbătoare cu origini într-un străvechi cult solar, încărcată de obiceiuri cu semnificaţii profunde. La fel e şi noaptea ce o precede.
Obiceiurile de Sânziene au fost şi sunt încă păstrate în localităţile de pe Valea Vişeului. În Vişeu de Sus, Centrul Cultural-Social (prin director dr. Anuţa Pop şi documentarist Gabriela Szerasz) şi Asociaţia Valea Râului Vaser (prin preşedintele acesteia, Ştefan Andreica) şi-au propus să surprindă esenţa ritualică a Sânzienelor şi să o aducă, prin generaţia tânără, în cotidian.
Se ştie că noaptea de Sânziene este una dintre cele mai importante nopţi de peste an în credinţa populară, noapte în care se deschid cerurile. În Maramureş, această noapte stă sub semnul făcliilor. La Vişeu de Sus, copiii şi feciorii s-au întâlnit, la fel ca părinţii şi bunicii lor, la răscruci de drumuri şi pe cele mai înalte dealuri, cu făclii făcute din lemn de brad şi molid. Odată ajunşi la locul stabilit, aceştia au învârtit făcliile deasupra capului în sensul urcării soarelui pe cer, pentru ca focul să ajute soarele să fie puternic până la coacerea recoltelor.
Aşa au făcut şi tinerii implicaţi în proiectul Centrului Cultural şi al Asociaţiei Valea Râului Vaser. Aceştia, îmbrăcaţi în frumoase cămăşi maramureşene, s-au întâlnit la răscruce de drumuri, aproape de biserica din Ţipţerai şi, cu făclii aprinse în mâini, au strigat: ”Hai, Mări, la sânziene/ Prin păduri şi prin poiene/ Să culegem sânziene/ Să culegem cu gând bun/ Să pornim feciori pa drum/ Cu făclie de nuiele/ Ce trag fetele la ele/ Pa braţ şi pa cap cu flori/ Dragostea feciorilor/ Pa un cer sarin cu lună/ Împletind mândră cunună” (din colecţia Ştefan Andreica).
Apoi au înconjurat cu făcliile livada, într-un ritual solar de purificare şi fertilizare, de stimulare a rodului (după cum ne explică dr. Anuţa Pop) şi le-au împlântat în mijlocul acesteia. Pentru alungarea spiritelor malefice (care se întâlnesc la răscruce de drumuri), s-a aprins un foc ritualic. Apoi, fetele au sărit peste foc pentru a se mărita în anul acesta.
Rol de purificare şi de aflare a ursitului au şi obiceiurile din ziua de Sânziene. Dimineaţa, fetele au pornit pe câmp să se scalde în roua sânzienelor şi în ape curgătoare pentru a fi frumoase şi curate şi au cules flori de sânziene: ”Fost-am prin văi şi poiene/ S-adun flori de sânziene/ Cununiţă-am împletit/ Să siu dragă la peţit”.
Cununiţele împletite le-au aruncat pe acoperişurile caselor, existând credinţa că fata a cărei cununiţă rămâne pe casă se va căsători anul acesta: ”Sânziene, flori frumoase/ Cununiţă de mireasă/ Şi cu bucurie-n casă./ Pă casă o-i arunca/ Şi ursâta mi-oi afla”.
Se poate observa că, la Vişeu de Sus, Centrul Cultural-Social şi Asociaţia Valea Râului Vaser au reuşit, împreună cu tinerii implicaţi în proiect, să scoată în lumină şi să valorizeze unele dintre cele mai frumoase obiceiuri de peste an – obiceiurile de Sânziene.
