Sighetu Marmaţiei, capitala Ţării Maramureşului, se poate mândri cu un trecut cultural de care nu multe oraşe de provincie au avut parte. Niciodată, ca în perioada interbelică, viaţa culturală nu cunoscuse o aşa intensitate, care a fost impulsionată de bătălia pentru resuscitarea vieţii naţionale care s-a pornit după Unire.
O societate care s-a născut în aceşti ani a fost cea cu profil muzical-cultural întemeiată la Sighetu Marmaţiei, unde „oameni iubitori de artă au pus umăr la umăr, încă din luna noiembrie 1921, ca să-şi înjghebeze un cuib al culturei naţionale la extremele graniţe ale ţărei”.
Adunarea constituantă a societăţii a avut loc la 6 iunie 1922, la Palatul cultural, când „s-a putut înfiinţa acolo o societate artistică-muzicală, având 93 de membrii”. Prin însăşi denumirea ce i s-a dat societatea a mizat pe realizarea unei unităţi spirituale între naţionalităţile conlocuitoare. „Am ales ca noţiune clasică „Harmonia”, voind noi a facilita buna înţelegere între diferite neamuri care locuiesc azi aici.”
Încă de la înfiinţare societatea avea trei secţiuni: una muzicală, a doua artele plastice şi una literară. Secţiile erau conduse de personalităţi „cu greutate”. Secţiunea muzicală a fost încredinţată unei compozitoare foarte cunoscute, animatoare spirituală intens sărbătorită în perioada ei de activitate, Ida Puschman. Secţiunea artelor plastice a fost condusă de dr. Aladar Sternberg, sculptor. A treia secţiune, cea literară a fost condusă de poetul Cornel I. Sânjoanu.
Deschiderea solemnă a activităţii societăţii a avut loc la 10 septembrie 1922, cu „un mare concert urmat de o expoziţie din produsele judeţului nostru”. Conducerea muzicală a aparţinut maestrului Iara Blaizicek, profesor de vioară, din Cehia, şi neîntrecut violonist. Sub conducerea lui orchestra repeta de trei ori pe săptămână. Publicul este anunţat că va avea loc „un concert grandios, cu un nivel artistic nemaipomenit”. Se aminteşte că orchestra societăţii va executa numere solistice, triouri admirabile, iar solistele Iurca şi Varvara Ilaşvary vor evolua cum nu s-a mai auzit la poalele Solovanului”.
Societatea „Harmonia” a conceput şi realizat proiecte îndrăzneţe, între acestea fiind Şcoala de muzică considerată „cel mai bun factor al propagării artei, o necesitate vitală la noi”. Şcoala a avut de la început trei catedre de pian, două de vioară, una de violoncel, de contrabas şi instrumente de suflat.
De la început şcoala s-a confruntat cu greutăţi. A funcţionat în clădirile fostului cazinou din Sighet, cu pereţi înalţi, greu de încălzit iarna. Dorinţa de a obţine spaţiu în Palatul cultural a rămas un deziderat, chiriile fiind foarte mari, depăşind puterea economică a societăţii.
În planul propagării muzicii culte orchestra societăţii a susţinut mai multe concerte, precum cel de la Palatul cultural, din octombrie 1922, când, datorită muncii perseverente a orchestrei, „s-a cântat o simfonie de Beethoven, care a fost cântată peste aşteptările noastre şi am putea zice că în timpul execuţiei am trăit momente de adevărată artă. Domnişoarele Mihalyi au evoluat peste aşteptări, spre cinstea lor”.
După Consfătuirea conducătorilor de societăţi culturale, din decembrie 1922, s-a luat hotărârea să se organizeze câte o şezătoare culturală în prima duminică din fiecare lună. Prima a avut loc la 8 ianuarie 1923 şi a fost consacrată semicentenarului „România Jună”.
Societatea a participat la o serie de manifestări ocazionale. La concertul din 1923 susţinut de către K. Baranyi Jolan, a evoluat şi orchestra societăţii „Harmonia”, care a „încântat prin vioara primă a lui Iara Blaizicek. A ieşit la iveală talentul compozitoarei Ida Puschman, care la concert, prin „Fantasie roumaine” ne-a dovedit talent”. S-a remarcat talentul domnişoarei Lucia Mihalyi la pian.
Ulterior unii membri ai societăţii au mai evoluat ocazional. Într-un concert organizat de Al. Balint, acesta a interpretat la vioară „Sonatina II” şi „Air roumain” de Ida Puschman. Sunt piese muzicale care au fost cântate, alături de „Fantasie roumaine” şi de către elevii Şcolii de muzică la sărbătorirea compozitoarei Ida Puschman.
La 29 aprilie 1923 a avut loc un eveniment deosebit în viaţa societăţii, concertul elevilor Şcolii de muzică din Sighetu Marmaţiei, compus din 88 de elevi, care nu toţi au evoluat, condus de Ida Puschman, director, Iara Fritz Blaizicek şi Albert Schlatau.
Activitatea concertistică a societăţii a fost susţinută. În martie 1924 este pomenit în documente un concert Verdi, la care „piesele au fost executate cu desăvârşită disciplină”. La 29 iunie 1924 a avut loc un concert-examen al elevilor Şcolii de muzică a societăţii, dar se consemnează cu dezamăgire că „cu acest concert şcoala s-a închis şi ştie Dumnezeu când se va redeschide”.
În documente se consemnează despre reuşita unui concert ce a avut loc la Vişeu de Sus, unde după interpretarea pieselor de F. Schubert şi G. Verdi unde s-a putut observa „sclipirea lacrimilor în ochii publicului pricepător şi cunoscător, iar aplauzele n-au voit a lua sfârşit”.
Din păcate, cu tot elanul şi strădaniile depuse, în vara lui 1924, dr. Alexandru Balint, mare violonist, sufletul societăţii, într-o epistolă deschisă, adresată lui Florentin Mihali, îşi anunţă public demisia din societate datorită lipsei condiţiilor, mai ales a spaţiului necesar bunei desfăşurări a activităţilor. Aceasta a însemnat şi sfârşitul activităţii societăţii.
Societatea a pus accent şi pe valorificarea artei populare, dovadă şi expoziţia de covoare a Elenei Bârlea, organizată la 10 septembrie 1922, ocazie cu care au expus şi surorile Ana şi Cecilia Covaci.
Societatea a organizat şi serbări în care s-au reprezentat piese de teatru, cum a fost cea din iunie 1924, când la spectacolul dat de elevele Liceului de fete din Sighet, s-a reprezentat piesa „Ileana Cosânzeana”, în prezenţa autoarei dr. Elena Aciu, originară din Bârsana, fiica învăţătorului Nicolae Fabian, iar orchestra societăţii a interpretat piese instrumentale.
Deşi a avut o perioadă scurtă activitatea societăţii, mai ales, în plan muzical, a fost fructuoasă şi a contribuit efectiv la mărirea potenţialului cultural şi artistic al oraşului Sighetu Marmaţiei.
Pamfil Bilţiu
