Recent, la Facultatea de Litere a Centrului Universitar Nord din Baia Mare, s-a desfăşurat Concursul anual de discursuri retorice, la care au participat studenţii de la Filosofie şi Ştiinţe ale Comunicării – Jurnalism. Concursul, organizat de conf. univ. dr. Daniela Dunca, a reunit studenţi de la cele două specializări, care au demonstrat că principiile, normele şi tehnicile retoricii sunt de actualitate. Câştigătoarea concursului a fost Melinda Kiss, studentă în anul III la specializarea Filosofie. (G.M.)
De câte ori nu aţi fost provocaţi de următoarea afirmaţie: „viaţa este o continuă luptă”! Prima dată când aţi auzit-o, probabil aţi meditat câteva momente, din obişnuinţă. Pentru majoritatea, s-a ivit însă o întrebare: luptă împotriva cui? Să reflectăm puţin la această interogaţie.
Epocă a tiparelor, a „bibelourilor” umane, a societăţii virtuale, a ambalajelor goale, epocă a trei elemente: aparenţă, gadgeturi şi like-uri. Aceasta este lumea în care trăim şi care ni se înfăţişează la fiecare pas.
Cu toţii avem aspiraţii, obiective pe care dorim să le ducem la bun sfârşit în viitorul apropiat. Şi da, să treci examenul la retorică este un obiectiv, chiar dacă unul de scurtă durată… Dar ce obiective poate cineva să îşi aleagă astăzi? Altfel spus, ai de unde alege? Cu toţii avem propriile lumi create în jurul familiei în care ne-am născut. Meteoriţi care gravitează în jurul unei singure planete, anume SINELE. Da, cu toţii ne dorim să fim de succes în viitor, să avem cât mai multe lucruri, să fim cineva cu o poziţie socială cât mai înaltă. Nu e greşit dacă te regăseşti în această listă. Dar toate conduc spre o limită. Dacă le ai pe toate, eşti mai bun, mai drept, mai fericit? Sau eşti doar un ambalaj strălucitor, alături de altele şi mai strălucitoare?
Trăim într-o epocă a tiparelor. De ce? Simplu: Iphone 7, acel inflamabil pardon, admirabil smartphone Samsung Galaxy Note 7, BMW, snapchat/twitter/facebook, card de cumpărături, 90-60-90, Dior, Adidas, Alexander McQueen, Dolce & Gabanna… Toate cele enumerate sunt tipare în care unele persoane se încadrează. Există însă oameni care parcă nu corespund nici unui „tipar”, oameni care – aşa cum spun unii – parcă trăiesc pe altă lume. Credeţi că acele persoane sunt doar nişte greşeli de tipar? Sau e mai mult decât atât?
„Înţeleptul aşteaptă totul de la el însuşi, omul simplu aşteaptă totul de la ceilalţi”, scria filosoful chinez Confucius. Câtă dreptate avea! Această afirmaţie ar trebui să ne ghideze modul în care ne privim propriile realizări şi eşecuri, bunăstarea şi lipsurile.
Astăzi, parcă se pune mai mult accentul pe exterior decât pe interior? Oare unde sunt meditaţia, reflexivitatea, contemplaţia? Au „fugit” pe meleaguri mai călduroase? Au plecat şi ele în străinătate, la lucru? Acolo măcar se mai predau ore de filosofie în învăţământul preuniversitar… La noi în ţară, orele de filosofie sunt practic inexistente la nivel liceal. Dacă tu vrei să nu facă copilul tău ore de religie, se poate. Trebuie doar să completezi o cerere. Ce poate fi mai uşor decât asta? Unde vom ajunge dacă nu ni se oferă şansa de a face şi altceva decât prezentul îndobitocirii virtuale?
Pentru noi, parcă e imposibil să evadăm din lumea virtuală. Suntem prinşi în ea şi ne place ceea ce facem: să fim în centrul atenţiei, să vadă ceilalţi că avem mai mult succes decât ei şi multe altele. Alegem să petrecem secunde preţioase în vederea dobândirii unui accept din partea celuilalt şi uităm că timpul este cel mai preţios lucru pe care îl deţinem în mod indirect. Avem oare soluţii la aceste constatări destul de sumbre?
În primul rând, să nu uităm valorile pe care părinţii noştri le-au instituit în noi, care contribuie fundamental la păstrarea ordinii mentale a fiecăruia. Ei ne-au învăţat că nu putem aparţine unei lumi fără să dăruim ceva, asta e sigur. Fără aceste valori ne-am pierde practic identitatea, unicitatea, respectul faţă de sine şi de ceilalţi.
În al doilea rând, filosofia ne îndeamnă să căutăm adevăruri dincolo de aparenţe. Să tânjim după adevăruri care se vor a fi supreme, să avem o dorinţă arzătoare înspre dobândirea înţelepciunii, deoarece doar aşa putem fi siguri că nu alergăm după lucruri efemere.
Şi totuşi, nu mulţi sunt cei care aleg să îmbrăţişeze această cale… cale fără întoarcere, deoarece odată plecat pe acest drum, nu poţi să redevii ceea ce ai fost odată. Drum cu sens unic, în care finalul este redescoperirea bucuriei de a trăi cu adevărat. Să alegi să îţi pese de celălalt, să alegi să visezi cu ochii deschişi – parcă răsună în urechile noastre a basme astăzi. Cum poţi să trăieşti într-o lume reală când totul din aceea lume este ireal? Nu sună aceasta a falsitate? Cum poţi să fii real când tot din jurul tău este ireal? Dacă vrei să atingi un lucru ireal nu poţi, parcă te secătuieşte de forţe, te lasă gol şi îndurerat pe dinăuntru.
Aşa vom deveni, ca nişte ambalaje fără conţinut, dacă nu alegem să ne redescoperim fiinţa dinăuntru. Ambalaje care vor fi aruncate atunci când nu vor mai putea fi utilizate. Ambalaje aruncate la marginea drumului atunci când nu se mai găseşte un tipar în care să te potriveşti.
Alege să fii mai mult decât un ambalaj. Alege să fii o persoană plină de dragoste, vise, aspiraţii şi obiective pe care, probabil, nu le vei îndeplini niciodată. Alege să fii TU însuţi într-o lume plină de ambalaje goale. Alege să poţi ieşi din casă fără „machiajul” de zi! Alege să te faci cunoscut datorită calităţilor speciale pe care le ai, nu datorită „calităţilor” pe care alţii vor să le ai!
Oprah spunea: „Dacă vrei să fii un învingător, transformă-ţi rănile în înţelepciune”. Nu poţi face asta blamându-te sau ascunzându-te într-o lume ireală în care crezi că eşti cineva, dar atunci când nu ai wifi eşti doar un simplu necunoscut într-o lume efervescentă. Scapă din această agitaţie provocată de acest „dezmăţ” infinit, scapă de spuma tiparelor copleşitoare, scapă de falsa realitate creată în jurul tău!
Alege să trăieşti aşa cum vrei tu, alege să trăieşti real într-o lume a irealului.
Melinda Liliana KISS
