Săptămîna trecută am pus pe primul etaj interesul pentru alegerile prezidenţiale din Franţa. Duminică, în febra celui de-al doilea tur de scrutin eram la Arad la colocviul revistelor literare. Tema a intrat în atenţia scriitorilor, oameni cu imaginaţie dar şi cu convingeri ferme. Am pariat pe Macron. Intuiţia dar şi analiza la rece a situaţiei din Europa în urma scrutinului francez ne-a ajutat. Macron a declarat în seara alegerilor: „Vreau să fiu preşedintele patrioţilor împotriva ameninţării reprezentate de naţionalişti”. Cu adevărat, tînărul de doar 39 de ani, a schimbat faţa politicii franceze doar într-un an. Mentorul lui este economistul Jàcques Attali. Macron, care este cel mai tînăr preşedinte al Franţei a beneficiat în ascensiunea lui de o preparare bine calculată în laboratoarele politicii franceze. A fost membru al unui guvern socialist nu s-a arătat aproape de electoratul tradiţional al partidului. Macron se vrea un preşedinte aristocrat. „Nu am nimic de învăţat din măruntul mediu parizian”. După cum se vede mediul preferat al lui Macron este altul. Dacă analizăm devenirea lui intelectuală ne vom putea convinge cine este preşedintele Franţei. A urmat cursurile unui liceu iezuit, o facultate de filozofie la Paris, apoi una de ştiinţe politice şi Şcoala Naţională de Administraţie. Aflu că în studenţie a fost unul dintre asistenţii filozofului Paul Ricoeur. La noi este mai greu de crezut, de înţeles cum un lider politic poate fi influenţat de un filozof. Macron recunoaşte: „Acesta este Ricoeur, m-a inspirat să fac politică pentru că el însuşi nu a făcut”. Ricoer, unul dintre cei mai importanţi filozofi francezi contemporani, s-a dedicat unei filozofii de tip academic, mai departe de modelele gîndirii franceze, studiile sale abordează din perspectiva hermeneuticii, deopotrivă limbajul, literatura, religia şi fenomenele sociale. Merită de urmărit dacă tînărul preşedinte al Franţei este influenţat de interpretările filozofului. Tînărul Macron a studiat dansul, pianul pentru a-i impresiona pe cei din preajmă. Pentru a deprinde bunele maniere pariziene.
În jurul unei asemenea personalităţi repede se ţes legende. Un fost profesor îşi aminteşte că răspunsul lui Macron la întrebarea: unde te vezi peste 30 de ani? tînărul a răspuns: voi fi preşedintele Republicii. Pînă să fie ales preşedinte Macron a fost bancher. Un alt mentor al lui Macron îl descrie: „Avea toate calităţile unui mare om de afaceri: inteligent, suplu, rapid, fermecător”. Ca bancher a făcut mai multe isprăvi profesionale care i-au adus primele milioane de euro. În timpul crizei financiare din 2010 Macron era considerat un personaj atipic în ascensiune. Aşa îl remarcă Francois Hollande, cel care l-a extras din mediul bancar pentru a-l aduce la Elysee în calitate de şef-adjunct de cabinet prezidenţial. A fost numit ministru al Economiei. A revoluţionat codul francez al muncii. Anul trecut creează mişcarea „En Marche” finanţată de mari companii de bănci. De aici şi povestea că Grupul Bilderbeg are serioase contribuţii la impunerea lui Macron ca Preşedinte al Franţei. Aşa celebra actriţă Brigitte Bardot a cerut francezilor să nu-l voteze pe Macron deoarece ea este contra misteriosului grup. Bardot îşi permite şi o remarcă: „Poţi vedea lipsa de empatie a lui Macron în răceala ochilor săi de oţel”. Tînărul politician devine rivalul lui Hollande. Macron îl loveşte pe cel care l-a ajutat. Ba mai precizează: „Cînd un preşedinte numeşte pe cineva în funcţie, acesta nu devine un lacheu”. Ca ministru al Economiei discută cu omologul său german căruia îi propune un acord pentru ridicarea Uniunii Europene la nivel de mare putere. Macron are de trecut un mare examen. Partidul prezidenţial „En Marche” nu are mari şanse la alegerile din iunie. Extrema dreaptă cu cea stîngă îşi vor da mîna. Un mare cleşte politic la alegerile generale pentru tînărul preşedinte. Care a electrizat un electorat extrem de divers de la domnişoare la cei în vîrstă. Cu toată ciudăţenia lui privată, soţ al unei venerabile doamne, a introdus o relaxare în peisajul monoton al instituţiei prezidenţiale. Am fost atent la afirmaţia lui Macron: „fiecare tînăr să poată avea acces la cultură indiferent care este aceasta”. Ba a vorbit şi de educaţia artistică în şcoli. Preşedintele Macron reprezintă elitele. Să vedem cum se va descurca cu poporul francez!
