Politica se face la confluenţa dintre interesele private şi cele publice, iar doctrinele caută să îmbine aceste tendinţe într-o politică pe placul alegătorilor. Liberalii în această dilemă se află, de a reprezenta un curent ideologic cu mare tradiţie, dar de a nu-şi găsi expresia practică, la ultimele alegeri suferind înfrîngeri. Întîlnirea Comitetului de coordonare a PNL Maramureş, din 28 aprilie, a reprezentat un prilej de decantare. Alegerea noilor lideri regionali şi naţionali trebuie însoţită de o clarificare a politicii făcute de acest partid de dreapta. Deocamdată, PNL este încă gripat!
Am ascultat discursurile şefilor liberali veniţi în Baia Mare de la Bucureşti şi Cluj. Mesajele de îmbărbătare n-au lipsit, chit că liderul naţional interimar este o femeie. Îndemnurile la unitate nu sînt suficiente, dacă nu sînt precizate ideile pe care le urmăreşte PNL ca partid de opoziţie, acum şi în perspectiva alegerilor europarlamentare şi prezidenţiale din 2019 şi a alegerilor parlamentare şi locale din 2020-2021. În faţa celor 369 de delegaţi din 65 de organizaţii locale maramureşene, s-au spus vorbe de complezenţă, că PNL trebuie să devină eficient, democratic, atractiv pentru toată lumea (zicea un bistriţean invitat). Cunoscutul Ludovic Orban, candidat la preşedinţia naţională, este îngrijorat nu de ideologia perdantă, ci de alte incidenţe, cum ar fi plasarea pe liste a unor candidaţi „de pe stradă” luaţi. Eurodeputatul Daniel Buda a atins ideea cotei unice de impozitare, la care PNL ţine, dar este deja aplicată de alte partide, care reduc acest impozit pe venit de la 16 la 10%. Ideile nu aparţin nimănui, în democraţia modernă sînt utilizate fără discriminare, după cum cere societatea şi lumea.
Congresul PNL din 17 iunie 2017 ar fi posibil să repoziţioneze PNL prin platformele candidaţilor, însă din discursurile auzite nu ne dăm seama decît că PNL se află într-o resetare, resegmentare a motorului ideologic, iar găsirea ideilor geniale este dificilă. Preşedinta interimară Raluca Turcan nu are alonja necesară pentru a gîndi viitorul partidului, am recunoscut în discursul doamnei agresivitatea de la ultimele alegeri ţintită împotriva adversarilor politici. Cu toate că acest fel belicos de a face politică, acuzînd retoric opozanţii (nu combătîndu-le argumentat ideile), s-a dovedit perdant, iată că liderii PNL continuă pe aceeaşi linie închisă. Nici limitatea vocii partidului la una singură, semn de nedemocraţie, nu are viitor, deoarece tocmai dezbaterea de idei şi încrederea în libera exprimare a membrilor de partid poate fructifica. „Acelaşi mesaj pînă la firul ierbii”, cum zice Raluca Turcan, scoate tinerii liberali din ecuaţie, însă alţii mai apţi de a prelua conducerea partidului nu sînt, sau trebuie găsiţi printr-un proces de reformare ideologică în interiorul formaţiunii…
În joc se află stabilirea unei noi gîndiri şi doctrine „liberale” româneşti. Idei de dreapta mai vehiculează şi alte partide în spaţiul public, ceea ce complică şi mai mult situaţia. Cum să te remarci în faţa alegătorilor cu idei neoliberale şi de altă orientare, pe placul alegătorilor, aceasta este dilema PNL. Clasica preocupare pentru libertatea individului în faţa statului nu este susţinută de PNL, care militează în continuare pentru a întări instituţiile în lupta anticorupţie, ceea ce arată preocuparea liberalilor români pentru justiţia socială, idee mai degrabă de stînga, integrabilă în orice doctrină actuală, avînd în vedere că politica în Europa se face pe această direcţie. Cu alte cuvinte, liberalii susţin că statul trebuie să controleze justiţia, nu societatea, ceea ce după părerea noastră este totuşi o greşeală de strategie (indusă de preşedintele Klaus Iohannis, care urmează direcţia comunitară birocratică de combatere a corupţiei). Ideile ar trebui să fie explicate şi aplicate astfel ca abuzul de putere să fie exclus. Curentul de liberalism social este de asemenea de discutat, PNL avînd eşecuri repetate în a susţine limitarea salariilor pentru bugetari.
Însă toate aceste ascunzişuri şi dileme pot fi soluţionate de PNL, partid care ar trebui să părăsească liberalismul de stat interbelic promovat după 1990.
