Nu ştiu ce distanţă este între Damasc şi Baia Mare, dar ştiu că un mesaj cultural nu se măsoară în kilometri. Dacă mai pui la socoteală că oraşul sirian are milenii de istorie şi spirit unic, atunci, neapărat, trebuie să faci apel la documentele vechimii. Parte dintre ele ajungând şi pe meleagurile noastre, configurate într-o expoziţie de mare valoare, găzduită de Biblioteca „Petre Dulfu” din Baia Mare.
Graţie Ministerului sirian al Turismului şi Consiliului judeţean Maramureş, vizitatorul băimărean a fost pus în legătură directă cu însemnele convingătoare ale unei mari şi vechi civilizaţii. De altfel, expoziţia purta îndemnul spre cunoaştere : „Siria – cultură şi istorie”. Mi-a prilejuit şi mie o emoţionantă şi benefică incursiune în vremurile măreţe, care poartă pecetea sfinţeniei. Oraşul Ugharit, descoperit de plugul unui ţăran sirian, care a lovit o piatră ce acoperea un mormânt cu obiecte de ceramică antică. Apoi au venit arheologii şi au scos la iveală unul dintre cele mai importante oraşe antice din Orientul Apropiat.
Scriitorul Barry Hoberman considera că „nici o altă descoperire arheologică, nici cea a sulurilor de la Marea Moartă, nu a contribuit atât de mult la înţelegerea Bibliei”. În Regatul Ugharit s-a aflat cel mai vechi alfabet din lume şi prima partitură muzicală cu şapte note. Prin intermediul imaginilor, ajung la Damasc, cel mai vechi oraş locuit din lume. Oraşul vechi a rămas un simbol al tuturor religiilor. Cetatea din Alep are o valoare universală excepţională, deoarece conţine stiluri arhitecturale arabe rare şi autentice.
Privirea se opreşte asupra oraşului Palmyra, cel mai important site din lume. Regina Zenobia declară independenţa oraşului, îndrăznind să se compare cu Roma. Împăratul Aurelian o ia prizonieră. Apoi, Mănăstirea Deir Saaman, sau cetatea lui Simion stâlpnicul, este una dintre cele mai vechi biserici bizantine. Apare şi imaginea reginei necăsătorite a Atenei, Aspasia, cu legături în Siria, despre care Socrate spunea că a fost „profesoara de la care am învăţat retorica”.
Am putut ţine aproape o sabie decorată şi un hanger damaschin cu vârf curbat. Apoi vase făcute manual, un set de ustensile de făcut cafea, celebrele cutii cu mozaic. Alături, Coranul, cartea sacră a tuturor musulmanilor. Ca o revelaţie pentru Cuvânt, mi s-a arătat Alfabetul de la Ugharit, scrierea cu cuneiforme, conţinând 30 de litere. Am descoperit şi imaginea Palatului Azem, construit pentru guvernatorul otoman al Damascului, care găzduieşte astăzi Muzeul Artei şi Tradiţiilor Populare.
Am aflat informaţii despre zeul Baal, cel mai important zeu al sirienilor. M-au însoţit imagini cu Ioan Evanghelistul (Dumnezeu cel blajin), unul dintre cei 12 ucenici ai lui Hristos, un splendid mozaic mural închipuind pe Maica Domnului, portretul lui Ioan Damaschinul, unul dintre cei mai importanţi gânditori ai Damascului, dar şi un tablou cu ipostaza înmormântării Fecioarei. Spre ieşire, Icoana lui Iisus.
O expoziţie ca o frântură luminoasă de civilizaţie siriană, vernisată la Baia Mare în Săptămâna Luminată, în care orice iubitor de trecut se putea regăsi. Ambasada Siriei la Bucureşti, Editura Proema şi ANCI au colaborat fericit pentru a ne dărui însemne ale celei mai vechi civilizaţii de pe pământ. Fiecare obiect, fiecare imagine poartă patina şi mireasma veacurilor. Am mai simţit, prin vestigiile aduse la Baia Mare, şi un mesaj de iubire dinspre începutul lumii vechi, care ne-a dăruit mari pilde de sfinţenie şi un umanism roditor. M-a încercat şi un fel de lumină nevăzută, pe care o pot numi evlavie. Ea poate fi înţeleasă ca o reverenţă în faţa duratei. Semnele alfabetului sau vasele de obsidian au pornit muzica timpului.
Am fost un slujitor al privirii prin nopţile albe ale istoriei. Aici, în Nord, am auzit valurile Mediteranei, dar şi apele profetice ale Eufratului. Ca un zvon de linişte dinspre Grădina Edenului.
