Cînd noi celebram miracolul Învierii, turcii se duceau la urne pentru un referendum prin care poporul de acasă şi turcii din lume au fost chemaţi să se pronunţe, printre altele, pentru pedeapsa cu moartea. Contrastul este dramatic în sufletul nostru creştin pe cînd la Ankara bate alt ceas, al istoriei. Mă grăbesc să spun că port în mine echilibrul şi înţelegerea pentru orice credinţă, dar întîmplarea politică din Ziua de Paşte nu putea fi trecută cu vederea. Agitaţia lui Erdogan dă serioase bătăi de cap, mai ales Europei. Se ştie, preşedintele Turciei şi-a turnat voinţa într-un vas iar ideile au primit forma vasului. Prin care reformele lui Ataturk au expirat într-o zi de Paşte creştin. Ce vrea Erdogan? Doreşte abolirea funcţiei de premier, preşedintele va numi cabinetul şi va avea un număr de vicepreşedinţi. Parlamentul nu va mai monitoriza miniştri şi nu va avea dreptul să iniţieze moţiuni de cenzură. Preşedintele va putea să îşi menţină afilierea politică şi va putea numi patru din totalul judecătorilor (13) a celei mai înalte instanţe judiciare din ţară. Preşedintele va dicta agenda şi modul de lucru al Parlamentului (Marea Adunare Naţională). În alţi termeni Erdogan vrea să transforme Turcia dintr-o republică parlamentară într-una prezidenţială. Alegătorii turci au aprobat duminică, de Paşte, cu o majoritate fragilă un pachet de reforme constituţionale pentru a atinge acest scop. Un apărător de nădejde al referendumului este chiar premierul Turciei al cărui post se va desfiinţa. „Vom avea întotdeauna puncte de vedere diferite şi soluţii diferite dar vom păstra întotdeauna unitatea noastră” a spus premierul. Zgîndărind orgoliul imperial a mai declarat: „Nu există perdanţi în acest referendum ci numai un învingător. Turcia şi poporul său nobil turc.” Erdogan se închipuie pe caii sultanilor: „Turcia a luat o decizie istorică privind sistemul de guvernare”. Nu trebuie să fii mare cunoscător al istoriei ţării cu capitala la Ankara ca să îţi dai seama că este cea mai importantă mişcare politică de la declararea Republicii Turcia din 1923. Îngrijorările în legătură cu referendumul controversat nu au întîrziat să apară. Cea mai activă a fost opoziţia turcă. Ea a cerut chiar anularea lui. Nici vorbă. Erdogan a ţinut să spună că naţiunea şi-a arătat voinţa liberă. Refuză să accepte ideea că ar dori mai multă putere precizînd că este vorba despre îmbunătăţirea sistemului politic din Turcia. Cei care au urmărit îndeaproape evoluţia lui Erdogan ca preşedinte au observat că a reuşit deja să transforme o poziţie în mare parte ceremonială într-un exerciţiu puternic de putere. N-am uitat nici noi campania masivă de epurare a disidenţilor care a sporit după lovitura de stat eşuată din iulie, anul trecut. Peste 47.000 de persoane au fost arestate iar aproape 200 de jurnalişti sînt în închisoare. Asta oare ce o fi? Erdogan vede numai ceea ce-l priveşte: „Aici avem urne de vot, democraţia îşi primeşte puterea de la popor”. Vorbele sînt frumoase dar amăgitoare. Erdogan îşi motivează fragilitatea referendumului cu o pildă din sport: „Eu vin din fotbal. Nu contează dacă ai cîştigat cu 1-0 sau cu 5-0. Scopul este de a cîştiga jocul”. Ştiu pînă şi eu că rezultatul în alegeri democratice nu se compară cu sportul. M-a frapat felul lui Erdogan de a-şi pune fiinţa trecătoare în ecuaţie cu noile reforme de putere: „Sînt un muritor, aş putea să mă curăţ oricînd”. Ciudat! Pe la noi Ponta crede că în Turcia a învins democraţia iar Tăriceanu este îngrijorat. Politicienii nu au fost preocupaţi de subiect. Şi ei au luat forma vasului în care au fost puşi. Presa a fost mai agitată. România nu poate fi indiferentă. Fiind o ţară riverană Mării Negre ne priveşte. Deoarece este sub influenţa Rusiei şi a aliaţilor ei. În primul rînd Turcia. Erdogan a spus-o direct: „Uniunea Europeană nu şi-a respectat promisiunile. Noi putem să ne retragem de la negocieri.” Preşedintele turc încîntat de felicitările lui Trump şi Putin. Germania şi-a retras soldaţii de la baza aeriană de la Incirlik. Precum şi încetarea livrărilor de armament german către Turcia. Cînd să închei textul citesc că mii de turci au ieşit în stradă. Poliţia turcă a reţinut zeci de persoane. Turcia, se vede, este sfîşiată. Drumul spre un regim autoritar este larg deschis în Turcia. Dacă o parte dintre turci au luat forma vasului lui Erdogan, politicienii români chemaţi să ne lămurească şi liniştească i-au forma unei regretabile întîrzieri.
