Hramul „Învierea Domnului” al Mănăstirii Habra de lângă Baia Mare este ţinut de la începuturi a treia zi de Paşti, pentru ca Învierea Domnului credincioşii s-o poată sărbători în parohii.
Sfânta Liturghie la hramul Mănăstirii Habra
Marţi, 18 aprilie 2017, a treia zi de Paşti, Preasfinţitul Părinte Iustin a oficiat Sfânta Liturghie Arhierească la Mănăstirea „Învierea Domnului” de la Habra, în apropierea Băii Mari, cu ocazia hramului, în fruntea unui sobor de 31 de preoţi, din care au făcut parte Arhim. Casian Filip, eclesiarhul Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare, Arhim. Pantelimon Ilieş de la Mănăstirea Rohia, protosingheli şi ieromonahi, preoţi slujitori de la mănăstiri, preotul ctitor Ioan Coltan, preotul din Parohia Groşi, Claudiu Pop, preotul slujitor la mănăstire, Viorel Loghin Vasile Spătar, preoţi de enorie.
Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de corul ASCOR Baia Mare, sub conducerea teologului Vlad Verdeş, şi de corul din satul vecin Chechiş.
În rândul miilor de pelerini s-au aflat primarul localităţii Groşi, Florin Bolte, primarul ales al municipiului Baia Mare, Cătălin Cherecheş, primarul comunei Recea, de lângă Baia Mare, Octavian Pavel, fostul deputat Nicolae Bud, fostul prefect Viorel Deghid, maici stareţe, maici şi surori de mănăstire, credincioşi din satele din jur.
Cu toate că a fost o zi de lucru pentru salariaţi, foarte mulţi s-au învoit pentru a participa la hramul Mănăstirii Habra, acestora alăturându-li-se numeroşi lucrători din agricultură, care păstrează a treia zi de Paşti ca zi sfântă, dar şi bătrâni şi pensionari, pentru că în Episcopia Maramureşului şi Sătmarului sărbătorile religioase se ţin cu mare stricteţe, întocmai ca în vremurile de demult.
Hirotoniri
În cadrul Sfintei Liturghii a fost hirotonit întru preot diaconul Cosmin Teodor Bud, pe seama Parohiei Stremţ, Protopopiatul Chioar, şi întru diacon tânărul teolog Daniel Sabău, care va sluji ca preot, după hirotonire, în Parohia Sălişte, tot din Protopopiatul Chioar. Ocuparea parohiilor s-a făcut în urma unui concurs organizat de Episcopia Maramureşului şi Sătmarului.
Un cuprinzător cuvânt de învăţătură
În timpul Sfintei Liturghii Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a rostit un cuprinzător cuvânt de învăţătură despre Învierea Domnului, despre semnificaţia fiecărui moment de după Învierea Domnului, dar cu accent pe pericopa evanghelică a sărbătorii de azi şi a misiunii preotului acestor zile.
„Preotul şi biserica nu pot lipsi din comunitate, indiferent că sunt 50 de suflete, sau 100, sau 500, sau 1.000 sau 3.000. Preotul este trimisul lui Hristos, al Bisericii, este apostolul neamului şi va fi ultimul care va stinge lumina când vor muri satele noastre. Să rugăm pe Dumnezeu să nu ne piară neamul, însă preotul şi preoteasa sunt acolo, de multe ori sunt cu studii teologice superioare, poate cu câte două facultăţi, au şi copii, nu-şi pun problema cu ce vor trăi şi cum vor reuşi să-şi crească copiii, pentru că, în primul rând, ascultă de Hristos, de Biserică şi de nevoile Ei. Lumea ştie că preotul este acolo şi a fost întotdeauna şi va fi. Întotdeauna preotul este acolo. El este şi păstor de suflete, este şi medic, este şi asistent social, este şi luminător şi învăţător, este şi cel care îi ajută pe bătrâni să-şi ducă bătrâneţile şi de multe ori îi pune în maşină şi-i duce la spital, ca să fie îngrijiţi. Acesta este preotul şi aceasta-i Biserica noastră.”
Crucea este nedespărţită de Înviere, de jertfelnicie
„Crucea este Altarul, baza Bisericii pe care a pus-o Hristos. Stropită cu sângele Său. De aceea, totdeauna Crucea este în Sfântul Altar, în spatele Sfintei Mese. Preotul când slujeşte are în faţa lui Crucea, să-şi aducă aminte că nu este ucenicul mai mare decât Învăţătorul Său. Că este dator la slujire, la jertfelnicie, la pătimire pentru numele lui Hristos şi pentru păcatele credincioşilor pe care-i păstoreşte. Trebuie să-şi pună viaţa şi sufletul şi el, ca şi Hristos, pentru salvarea şi mântuirea păstoriţilor. Şi aceasta în nădejdea Învierii. Crucea este nedespărţită de Înviere.”
Biserica are temelie şi conducător pe Hristos, deci stăpânul Bisericii este Dumnezeu.
„Biserica lui Hristos n-o poate birui nici iadul, nici păgânii sau ateii, pentru că are drept temelie şi conducător pe Hristos. Stăpânul Bisericii noastre este Dumnezeu, nu oamenii. De 2000 de ani Biserica a rămas în picioare. Biserica lui Hristos este salvarea lumii. Hristos este Mântuitorul lumii şi salvatorul omenirii. Fără Hristos omenirea este în derivă. Când mai marii lumii îşi vor pune coroana sau stăpânirea la picioarele lui Hristos şi când vor recunoaşte că acest împărat n-a luat puterea nimănui, ci a dat putere, atunci lucrurile vor intra în normalitate. A dat oamenilor putere nu să o folosească pentru ei, discreţionar şi să opreseze poporul, ci şi ei să fie darnici cu poporul şi să dăruiască, şi să iubească poporul aşa cum Mântuitorul l-a iubit.”
Andrei Fărcaş,
redactor la revista
„Graiul Bisericii Noastreî”
