Mesajul Excelenţei Sale, ambasador Dumitru Chican, adresat organizatorilor şi participanţilor la evenimentul care se va desfăşura mâine, 20 aprilie 2017, orele 13,00, la Biblioteca Judeţeană “Petre Dulfu” din Baia Mare
Cu deosebită părere de rău pentru a nu putea fi împreună cu dumneavoastră în ospitalitatea caldă a Bibliotecii Judeţene “Petre Dulfu” din Baia Mare, din pricini mai puternice decât vrerea şi dorinţa mea, folosesc această cale pentru a vă încredinţa că, profund legat de semnificaţia şi încărcătura simbolică a evenimentului cultural “Siria – Cultură şi Istorie”, sunt prezent cu spiritul şi cu bucuria de a mă reîntoarce, fie şi pentru câteva ceasuri, în Siria, care mi-a fost, ani de-a rândul, a doua patrie şi şcoală de viaţă.
Pentru mine, această a doua patrie a fost locul unde am făcut primii paşi pe calea devenirii profesionale. Primul meu copil s-a născut în Al-Sham şi acolo a primit botezul religios din partea unui preot creştin sirian, purtând pentru întreaga viaţă, la rubrica “Locul naşterii” din cartea de identitate, menţiunea “Damasc, Siria”. În această Sirie mi-am apropiat, cu adevărat, tainele armonioasei grădini muzicale care este limba arabă şi tot în această Sirie am avut privilegiul de a-i cunoaşte pe doi dintre corifeii literelor şi spiritualităţii siriene, arabe şi universale – pe poetul iubirii, al suferinţei şi al revoltei, Nizar Qabbani, şi pe premergătoarea feminismului literar şi a romanului arab sirian şi universal modern, onorata şi distinsa doamnă a literelor Colette Khouri, de a cărei prietenie şi bunăvoinţă mă bucur şi astăzi cu aceeaşi trăire aducătoare de tinereţe şi de înţelepciune. În sfârşit, Siria este, pentru conştiinţa mea culturală şi antropologică, ţara căreia, într-un octombrie al anului 1973, în oraşele şi satele din Al-Sham, sirienii i se adresau, ca unei mame iubitoare, cu aceste cuvinte: Suriya, ya, habibati, a’idi li huriyati, a’idi li karamati! – Siria mea preaiubită, redă-mi libertatea, adu-mi înapoi demnitatea! Şi Siria-mamă le-a dat ascultare, aşa cum a făcut-o de-a lungul bogatei şi copleşitoarei sale istorii, ori de câte ori “seminţiile mărilor” au râvnit la această libertate şi demnitate. Şi aşa va face Siria-mamă atâta vreme cât soarele va răsări în Mashreq.
Festivitatea din 20 aprilie, care alătură cartea, istoria, cultura şi geniul creator a două popoare care nu doresc decât să se dezvolte în demnitate şi neatârnare, este o mărturie şi o dovadă peremptorie a unui adevăr pe care numai neştiinţa sau reaua intenţie l-ar putea ignora, şi anume acela că legăturile dintre români şi sirieni au un trecut pe cât de vechi, pe atât de bogat, pe care vicisitudinile istoriei nu îl pot submina. Iar lansarea celor două volume, în cadrul generos al expoziţiei prilejuite de întâlnirea pusă sub semnul vieţuirii în cultură şi în istorie, dovedeşte că anticul Cicero nu a avut întrutotul dreptate. Căci atunci când, în momente de cumpănă, armele impun muzelor să tacă, acestea continuă să-şi împlinească menirea, neîngenunchind sub povara tăcerii.
Festivitatea din Baia Mare, în inima Maramureşului, o dovedeşţe cu prisosinţă. Iar meritul revine, trebuie spus, iniţiatorilor şi organizatorilor: Editura Proema şi Asociaţia Nord pentru Cooperare şi Integrare şi inimoşilor întemeietori şi animatori Emanuel, Cornelia şi Alexandru Peterliceanu, ei înşişi vechi iubitori şi cunoscători ai Siriei prietene şi ai lumii arabe. Colecţia “Al-Maktaba Al-Arabiya” (Biblioteca Arabă), care găzduieşte şi editarea volumelor care intră cu această ocazie în circuitul spiritual şi cultural românesc, este rodul acestei propensiuni solide şi constante pentru cultura şi civilizaţia siriană şi arabă.
Închei prin a mă alătura, tainic, inegalabililor Nizar Qabbani şi Colette Khouri, pentru a exprima, împreună, mulţumiri şi deosebita apreciere conducerii Consiliului Judeţean Maramureş, Ambasadei Republicii Arabe Siriene la Bucureşti, care împreună patronează sărbătoarea româno-siriană, gazdei acestei sărbători, distinsul om de cultură Dr. Teodor Ardelean, directorul Bibliotecii Judeţene “Petre Dulfu”, şi tuturor celor care acceptaţi să fiţi prezenţi la “evenimentul sirian” din Baia Mare, pentru a face ca acesta să devină un moment de referinţă şi o contribuţie comună la propăşirea prieteniei şi a comunicării dintre România şi Siria.
Vă mulţumesc!
Dumitru CHICAN
