ELIEZER (ELIE) WIESEL
(n. 30 septembrie 1928, Sighetu Marmaţiei – d. 2 iunie 2016, New York)
· Membru de onoare al Academiei Române – 6 iunie 2001
În Enciclopedia concisă Britanică (Editura Litera, 2000, p. 2446) se menţionează că Wiesel Elie este „născut Eliezer în Sighet, România” şi este „romancier de origine română”.
1. Unde a copilărit Elie?
Alte surse documentare susţin că „Elie Wiesel, laureat al premiului Nobel pentru pace, trăise numai pentru Dumnezeu în ANII COPILĂRIEI ÎN UNGARIA”, viaţa lui fiind „rodul disciplinelor Talmudului în speranţa că se va iniţia cîndva şi în tainele Cabalei”. La Auschwitz, l-a văzut pe „Dumnezeu spînzurat” în fumul negru ce se înălţa din crematoriul „unde aveau să fie aruncate şi trupurile mamei şi surorii sale”. (Karen Armstrong, Istoria lui Dumnezeu. 4000 de ani de căutare a divinităţii, Editura Nemira, 2009, p. 432-433). Şi în amintirile sale, E. Wiesel scrie că s-a născut în 1928 „într-un oraş maghiar de graniţă”, deşi de la Unirea din 1918 trecuse un deceniu de „ocupaţie românească”.
Nu este unica „eroare istorică” voită – retractată ulterior – pentru care Elie şi mama sa au simţit „întoarcerea în copilăria ei” la invazia horthystă din septembrie 1940 în Maramureş, cînd „imnul românesc a fost aruncat la o parte asemenea unei şosete murdare”. (Elie Wiesel, Toate fluviile curg spre mare, Editura Hasefer, 2000 p. 22).
De altfel, resentimentele familiei Wiesel şi ale lui Elie în special se regăsesc în afirmaţiile că „jandarmii români” i-ar fi deportat în mai 1944 pe cei cca 39.000 de evrei din Maramureş în lagărele morţii de la Auschwitz, Buchenwald şi Birkenau. Scriitorul Eugen Ionesco, membru al Academiei Franceze, prieten al lui Elie Wiesel, i-a reproşat acestuia „falsificarea istoriei”. Aceste resentimente se află şi pe semnătura pusă de E.W. pe un memoriu pentru scindare a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj şi înfiinţarea doritei Universităţi de stat „János Bolyai”!
Chiar şi coetnici de-ai săi, profesorii Norman Finkelstein şi Noam Chomsky l-au calificat ca „impostor îngrozitor”, posedat de „lăcomie de bani”, prin „comerţul cu suferinţele evreilor, inclusiv a familiei sale”. (The Holocaust Industry).
2. Înnobilat cu Nobel şi alte înalte distincţii
Lăsînd la o parte aceste „păcate” antiromâneşti, subliniem că Elie Wiesel, distins cu Premiul Nobel pentru pace în 1986, a fost numit de Comitetul norvegian Nobel „mesager pentru omenire”, care prin lupta sa de condamnare a Holocaustului din lagărele Hitleriste a transmis, prin „lucrările sale”, un mesaj puternic „de pace, ispăşire şi demnitate umană”.
Supravieţuitor al Holocaustului, după 1945 Elie Wiesel s-a stabilit la Paris, unde a urmat cursurile Universităţii Sorbona, după care a plecat definitiv în SUA, la New York.
În 1949 este angajat corespondent al cotidianului Israelian Yediot Aharonot, colaborînd din 1957 şi la revista Jewish Daily Forward în limba idiş.
Elie Wiesel a fost profesor de filozofie la New York (1972-1976) şi la Boston (din 1976).
Întreaga sa operă literară şi memorialistică reflectă experienţa sa de supravieţuitor al Holocaustului nazist şi încercarea de a rezolva problema etică: cum a fost posibil şi ce relevă aceasta despre natura umană.
Talentul literar şi vocaţia cu care a fost înzestrat sunt pregnante în romanele, nuvelele, povestirile, memoriile publicate în cursul vieţii. A debutat în 1956 cu romanul Şi lumea a tăcut, apărut peste doi ani în limba franceză cu titlul La Nuit, tradus şi în româneşte – Noaptea, în care apar şi personaje din Sighet. Între alte circa 30 de opere pot fi menţionate Un cerşetor la Ierusalim (1968), Testament (1980), Cei uitaţi (1989), Toate fluviile curg spre mare, Memorii – 2 volume, 1995 şi 1996, apărute în 2000 şi în româneşte.
În 1986 a pus bazele fundaţiei care-i poartă numele şi care, mai tîrziu, a falimentat, stîrnind un mare scandal între fondator, acţionari şi alţi contributori din lumea newyorkeză a afacerilor.
Elie Wiesel este membru al Academiei Americane de Arte şi Ştiinţe şi Ofiţer al Legiunii franceze de Onoare.
Pentru activitatea sa deosebită pe plan mondial, profesorul Elie Wiesel a primit o serie de distincţii şi titluri. Astfel, 55 de universităţi i-au decernat titlul de Doctor Honoris Causa, printre care şi Universitatea din Yale, a fost titular la Catedra de Ştiinţe Umaniste la Universitatea din Boston, Laureat al Premiului Bordin, decernat de Academia Franceză, al Premiului oraşului Paris, al Premiului Medicis, al Premiului Literar Internaţional pentru Pace acordat de Academia Regală din Belgia, preşedinte al Consiliului Memorial pentru holocaust. Elie Wiesel a fost onorat de cele mai înalte autorităţi culturale, academice, universitare ale lumii.
În 1986, cînd SUA sărbătoreau 100 de ani de la dezvelirea Statuii Libertăţii la New York, preşedintele Ronald Reagan a decorat cu Medalia de Aur 12 personalităţi americane, emigranţi în SUA. Printre aceştia s-a aflat şi Elie Wiesel, al cărui nume a fost gravat, alături de al celorlalţi, pe soclul Statuii Libertăţii.
Elie Wiesel este distins şi cu Medalia de Aur a Congresului American, cea mai înaltă distincţie acordată de SUA.
Enciclopedia concisă Britanică subliniază şi virtuţile sale de „celebru conferenţiar”, iar prof. dr. Mihai Dăncuş, în cartea Evreii din Maramureş (Sighet, 2006), accentuează calităţile lui Elie Wiesel de „mare orator, scriitor, şi pedagog”, de „talentat muzician”, una dintre operele sale de răsunet mondial fiind oratoriul „Cîntecul speranţei”.
3. O casă memorială pentru un „Cetăţean de Onoare”
În 20 iulie 1994 Elie Wiesel a fost declarat „Cetăţean de Onoare al municipiului Sighetu Marmaţiei, distincţie înmînată în 1996, iar Consiliul Judeţean Maramureş i-a conferit titlul de Cetăţean de Onoare post-mortem la 30 septembrie 2016, cînd ar fi împlinit 88 de ani.
Ca urmare a iniţiativei prof. dr. Mihai Dăncuş, directorul Muzeului Maramureşului, care a început demersuri încă din 1987, în 29 iulie 2002 s-a deschis oficial la Sighet Muzeul culturii evreieşti din Maramureş – Casa memorială „Elie Wiesel”, unde sînt evidenţiate valorile şi tradiţiile acestei etnii, care în 1941 număra în Maramureş peste 39.680 locuitori, iar la inaugurare doar 110, personalitatea şi opera lui Elie Wiesel cu secvenţe din biografia sa, fotografii din vizitele în oraşul natal din 1965, 1984, 1996 şi 2007, expuse peste 30 de cărţi din creaţia sa filozofică, literară, memorialistică etc.
Guvernul Românei a hotărît înfiinţarea Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România, care poartă numele „Elie Wiesel”, în 2005.
Elie Wiesel se numără printre cei 212 membri de onoare ai Academiei Române, titlu primit în 6 iunie 2001.
4. De ce era înfricoşat Elie Wiesel cînd venea în oraşul natal?
Reţinem din memoriile sale: „Cînd sînt întrebat despre locul meu de naştere, eu răspund cu naivitate că vin dintr-un oraş mic din uitata provincie Transilvania… bîntuită de Dracula… Şi totuşi să nu credeţi că noi, copiii evrei din Transilvania am trăit fericiţi şi fără frică. Noi am trăit fericiţi, dar cu frică.
Nu mai sînt copil, dar şi acum numele Transilvaniei mă înfiorează, sau cel puţin un colţ din Transilvania, Sighetul, oraşul meu natal. Nu mai trăiesc acolo, dar el trăieşte în mine. Sînt 40 de ani de cînd am plecat definitiv din Sighet şi încă mă mai simt înfricoşat de fiecare dată cînd îl revăd”. (Fragment din cartea Imperiul memoriei, 1990).
Oare de ce îl înfiora numele Transilvania? Ori de ce se simţea înfricoşat Elie Wiesel cînd revedea Sighetul?! Oare tot din profunde motive de frică o fi uitat „fiul Sighetului” să spună, în 2002 – cînd a fost cu preşedintele Ion Iliescu la inaugurarea Casei memoriale, întîmpinaţi de peste 3.000 de maramureşeni-sigheteni, care le scandau cu frenezie numele (Wiesel-Iliescu) – să rostească pe româneşte „Mulţumesc” acestei mulţimi care, în bună parte, a trăit şi trăieşte şi astăzi în armonie cu evreii din Sighet şi Maramureş?! Doar era Cetăţean de Onoare al Sighetului, nu?! Şi casa în care a copilărit a fost transformată din finanţe româneşti, în Casa memorială ce-i poartă numele!
