După Sâmbăta lui Lazăr (în care se face pomenirea învierii lui Lazăr de către Hristos şi făgăduinţa învierii tuturor), se intră în ultima săptămână a Postului Paştilor (Postul Mare), Săptămâna Mare sau Săptămâna Patimilor, timp în care în slujbele bisericeşti se face pomenirea ultimelor zile ale lui Hristos pe pământ, înainte de Răstignirea şi Învierea Lui. În timpul acestei săptămâni, slujbele Utreniei se săvârşesc în seara zilei dinainte (sub formă de Denie), conform obiceiului vechi care spune că ziua începe la apusul soarelui şi se sfârşeşte la apusul soarelui din ziua următoare.
Duminica Floriilor
Prima zi a Săptămânii Patimilor începe cu Vecernia de sâmbătă seara, care conduce spre slujba Intrării Domnului în Ierusalim de a doua zi dimineaţa (Duminică). Hristos îşi face intrarea triumfală în Ierusalim, fiind primit cu ramuri de palmier (la români credincioşii aduc la biserică ramuri de salcie), ca un împărat; astfel se vesteşte venirea pe pământ a Împărăţiei Cerurilor.
Lunea Mare
Primele trei zile ale Săptămânii Patimilor (sau Săptămânii Mari) ne amintesc de ultimele porunci lăsate de Hristos ucenicilor Săi. Acestea sunt învăţăturile amintite în slujba Ceasurilor (ţinute după rânduiala din Postul Mare), urmate de Obedniţă şi de Vecernia unită cu Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite (zisă a sfântului Grigorie Dialogul, papa Romei).
Slujba Utreniei (numită Denie) săvârşită în serile Duminicii Floriilor şi a zilelor de luni şi marţi din Săptămâna Patimilor este grupat în jurul temei Mirelui, inspirate din Pilda celor zece fecioare (Matei 24, 1-13), care cheamă la pregătirea pentru A Doua Venire a lui Hristos, căci „în mijlocul nopţii vine furul”.
„Ziua aceasta luminată aduce începuturile patimilor Domnului; veniţi dar, iubitorilor de prăznuire, să-L întâmpinăm cu cântări. Că Ziditorul merge să ia răstignire, întrebări şi bătăi, judecându-Se de Pilat. Şi încă lovindu-Se de la rob cu palma peste cap; toate va să le rabde, ca să mântuiască pe om. Pentru aceasta strigăm: Iubitorule de oameni, Hristoase Dumnezeule, dăruieşte iertare de greşale celor ce se închină cu credinţă preacuratelor Tale patimi.”
Luni, în Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos, Biserica ne aduce aminte de fericitul Iosif cel frumos, cel frumos la trup şi la suflet, spunea părintele Teofil Pârâianu. Este vorba de Patriarhul Iosif, care ne impresionează pe toţi prin dorinţa lui de a-I sluji lui Dumnezeu împlinind poruncile, prin dorinţa lui de a fi curat înaintea lui Dumnezeu, prin faptul că a fost bun şi binevoitor cu fraţii săi care l-au vândut în Egipt. El este o preînchipuire a Domnului nostru Iisus Hristos, cel vândut de Iuda, unul dintre ucenicii săi, este o preînchipuire a Domnului Hristos, care a ţinut să împlinească întru toate voia Părintelui Ceresc şi să ne fie nouă pildă de urmat. Fericitul Iosif este omul vrednic de pomenire pentru toate câte s-au întâmplat cu el.
În Sfânta şi Marea Marţi se face pomenire de cele zece fecioare din Sfânta Evanghelie. Această pildă, Domnul Hristos ne-o pune în faţă ca să ne gândim la faptul că trebuie să fim întotdeauna pregătiţi prin fapte bune pentru întâmpinarea Mirelui ceresc, să fim alcătuiţi prin faptele noastre cele bune, ca să putem lua parte la ospăţul cel veşnic. Domnul Hristos ne îndeamnă la priveghere, concluzia pildei fiind: „privegheaţi şi vă rugaţi că nu ştiţi când vine Fiul Omului” (Matei 25, 13).
Deci, Sfânta noastră Biserică ne învaţă în fiecare zi de marţi din Săptămâna Sfintelor Pătimiri să fim cu luare aminte la noi înşine, la datoriile noastre, să aşteptăm pe Mirele ceresc cu inimă iubitoare şi cu fapte bune, ca şi întru aceasta să se preamărească Tatăl nostru cel din ceruri.
Miercurea Mare
În Sfânta şi Marea Miercuri se săvârşeşte Taina Sfântului Maslu, în amintirea ungerii lui Hristos cu mir, în Betania. La sfârşitul slujbei, preotul îi unge pe credincioşi cu Sfântul Mir. Tot în această zi se pomeneşte vinderea lui Iisus de către Iuda (de aceea credincioşii ortodocşi ţin şi miercurea ca zi de post de-a lungul întregului an).
Joia Mare
Sfânta şi Marea Joi începe cu slujba Vecerniei unită cu Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare. În această zi se face şi sfinţirea unui al doilea Agneţ, care va fi folosit apoi de-a lungul anului la împărtăşirea bolnavilor (şi a copiilor). Acest moment aminteşte de prezenţa lui Hristos pe pământ la momentul Cinei cele de Taină. În unele locuri, după rugăciunea amvonului se face Slujba spălării picioarelor, amintind de gestul lui Hristos care a spălat picioarele ucenicilor, după Cină.
Seara se face Utrenia pentru Vinerea Patimilor, cu Denia celor 12 Evanghelii. Pericopele evanghelice citite amintesc ultimele învăţături ale Mântuitorului către ucenici, precum şi înainte-vestirea Patimilor Sale, rugăciunea pe care o face Hristos şi Noul Legământ.
