Marcela Latiş, tânăra care îmbină horele cu noduri şi muzica bizantină

Marcela Latiş s-a făcut remarcată la concursuri de muzică populară, la multe dintre ele câştigând premii importante. Cântă de când se ştie şi spune că iubeşte să interpreteze orice gen muzical: de la folclor până la muzică bizantină. A fost înzestrată cu mult talent, astfel încât reuşeşte să abordeze unul din stilurile muzicale mai dificile şi mai interesante: cântarea cu noduri. De curând a fost cooptată şi alături de grupul de muzică bizantină, „Theologos”. Spune că, pentru ea, muzica bizantină e una „înălţătoare” care îţi creează o altfel de stare, una în care există o trăire intensă. În prezent, Marcela Latiş e elevă în clasa a IX-a la Seminarul Teologic Ortodox „Sfântul Iosif Mărturisitorul”. Urmarea acestui liceu pare să fie o tradiţie de familie, pentru că şi ceilalţi trei fraţi ai săi au absolvit seminarul. De asemenea, tatăl său cântă în strană la Biserica din Cufoaia, satul natal al Marcelei.

Primul premiu „Mărioara Murărescu”

R: Care au fost primii paşi în muzică?
M.L.: Pasiunea pentru muzică am descoperit-o la grădiniţă, de când am început să cânt la serbări. La început, la primele cursuri de muzică, am mers cu doamna învăţătoare. Mă lua de mână şi mă ducea la cursurile de muzică de la Casa de Cultură. De asemenea, am urmat cursurile de muzică de la Clubul Elevilor, unde am fost îndrumată de doamna Ana Maria Gherghel. De acolo am plecat la primul meu concurs. Apoi, tatăl meu a zis că trebuie să încerc ceva mai mult. Aşa am venit la Şcoala Populară de Artă din Baia Mare. Mi-a plăcut mult şi m-a atras. Dacă faci ceva ce-ţi place, îţi şi iese. Am absolvit Şcoala Populară de Artă „Liviu Borlan”, secţia canto popular. Prima dată am urmat cursurile cu doamna profesor Voichiţa Regoş, după care ea s-a pensionat şi am continuat cu doamna Mihaela Iacob.
R: Cum a fost primul concurs de muzică la care ai participat?
M.L.: Primul meu concurs a fost unul de încălzire. Este vorba despre Festivalul „Ion Petreuş” din Baia Mare, organizat de Ansamblul Folcloric Naţional Transilvania. Nu am obţinut niciun premiu, dar am acumulat experienţă, iar pentru mine a fost important, faptul că ajungi să cunoşti lume, să fii remarcat, să fii îndrumat.
R: Între timp ai participat la alte concursuri muzicale?
M.L.: Da, la foarte multe concursuri. Am acasă multe diplome de excelenţă, dar şi diplome de participare.
Cel mai recent concurs a fost la Suceava, la „Cântecele neamului”, unde am obţinut trofeul festivalului. Am fost 31 de concurenţi. Acolo nu a fost nicio secţiune de vârstă, doar categoriile: solişti vocali şi instrumentişti. Am mai fost la Câmpulung Muscel, unde am obţinut premiul Mărioara Murărescu”, primul din ţară după ce dânsa a decedat. În juriu a fost fiul doamnei Mărioara Murărescu. După ce a văzut evoluţia mea a zis: neapărat trebuie să facem un premiu dedicat mamei şi să i-l dăm domnişoarei, pentru că mama a iubit mult acea zonă. Acest lucru s-a întâmplat datorită faptului că eu cânt Hore cu noduri, specifice zonei. E una din cele mai interesante cântări. Datorită acelei lovituri de glotă şi acelor melisme, e mai diferită şi mai interesantă. Şi e şi mai dificilă.

Din Maramureş… în Viena

R: Cum a fost experienţa de la târgul de turism din Viena?
M.L.: La Viena am fost invitată de Iuliana Dăncuş, directoarea Ansamblului Folcloric Naţional Transilvania cu care colaborez de când am participat la Festivalul „Ion Petreuş”, am mai fost la spectacole în zonă cu ei. Am cântat la Viena, o doină cu noduri. A fost frumos, mai ales că a fost prima mea ieşire din ţară. Mă bucur mult şi îi mulţumesc doamnei director că mi-a dat această şansă. Acolo e o atmosferă foarte plăcută. Prima dată a fost foarte mare linişte şi la un moment dat, în timp ce cântam, multă lume a ridicat din ochi, ei neştiind ce cânt eu, ţinând cont că era alt stil de muzică. La final, au venit mulţi oameni care m-au felicitat, chiar dacă mi-au vorbit într-o altă limbă decât română. M-am bucurat mult de acest fapt, deoarece am văzut că este lume care apreciază aceste cântări şi faptul că tradiţia este dusă mai departe.

O tânără, între psalţi

R: Muzica bizantină cum ai ajuns să o descoperi?
M.L.: Nu ştiu dacă pot spune că am descoperit cu adevărat muzica bizantină. Fiind elevă la Seminarul Teologic Ortodox „Sfântul Iosif Mărturisitorul”, am auzit de muzica bizantină. Spre bucuria mea, de un an, muzica bizantină a început să capete culoare şi în zona Maramureşului şi Sătmarului, şi acest lucru datorită grupului „Theologos” din care încet, fac şi eu parte. Pentru mine e o muzică specială, deosebită. E muzica Bisericii Ortodoxe, e o muzică înălţătoare.
R: Cum e să cânţi muzică bizantină?
M.L.: Este foarte frumos. Emoţiile sunt altfel. Am observat că atunci când cânt muzică populară, am o stare, cu care sunt învăţată atunci când urc pe scenă, dar când merg şi cânt la o biserică alături de grupul psaltic, sentimentele sunt altele, iar emoţiile total diferite – Parcă mă schimb atunci când cânt acest gen muzical, e ceva mai intens. Alături de părintele arhidiacon Adrian Dobreanu şi alături de grupul psaltic îmi doresc să merg mai departe. Nu aş putea să renunţ la niciun gen muzical. Chiar dacă muzica bizantină este ceva mai recent, mai proaspăt în sufletul meu, nu aş putea renunţa, deoarece m-a fascinat de prima dată.
R: Mai ai timp liber?
M.L.: Trebuie să ne facem timp pentru toate. Îmi place să dansez. În rest, îmi place să cânt. Eu tot timpul cânt. Cu ajutorul lui Dumnezeu, aş vrea să îmi înregistrez un CD de muzică populară, iar în planul muzicii bisericeşti îmi doresc să continui cu corul catedralei şi cu grupul bizantin „Theologos”.