VIDA GHEZA
(28 februarie 1913, Baia Mare – 11 mai 1980, Baia Mare)
Membru corespondent al Academiei Române – 1 martie 1974
- Din viaţa marelui sculptor
Marele sculptor Vida Gheza, născut la Baia Mare la sfîrşit de februarie 1913, era al 8-lea copil al familiei Iosif şi Rozalia Vida. Între 1920-1928 a urmat şcoala primară şi patru clase gimnaziale la Liceul „Gheorghe Şincai”. Pînă în 1931 a lucrat ca grădinar, paznic, salahor forestier, frecventînd atelierele pictorilor Martin Katz, Sarolta Kahan, Lidia Agricola, fiind îndrumat de maestrul Alexandru Ziffer.
În noiembrie 1934, gazeta Bányai Lapok publica, sub titlul „Un nou talent”, prima cronică despre Vida Gheza, apreciind sculpturile Cosaşul, Femeie cu găleată, Răscoala, Ţărancă cu greblă etc.
Debutul său artistic a avut loc în 1937, cînd a participat la Expoziţia Noii Societăţi a Pictorilor din Baia Mare, unde sînt remarcate sculpturile Miner şi Ţăran legat de stîlp.
Împreună cu un grup de voluntari, Vida a plecat în Spania, participînd în Brigăzile Internaţionale, timp de doi ani (1937-1939), la războiul civil în armata republicană, luptînd pe fronturile de la Madrid, Andaluzia, Aragon, Catalonia contra armatei franchiste.
După un prizonierat în Franţa (1939-1940), în detaşamente de muncă forţată în timpul războiului în Germania (1940-1941), revine la Baia Mare ocupată de horthyşti, fiind concentrat în detaşamente de muncă forţată în Ungaria ca un „periculos comunist”.
Între 1942 şi 1944 a studiat la Academia de Artă din Budapesta cu sculptorul Ferenczy Béni, iar după eliberarea capitalei ungare, în toamna anului 1945 s-a înrolat voluntar în Armata română, luptînd pînă la sfîrşitul războiului antihitlerist în Cehoslovacia.
La începutul lui august 1944 s-a căsătorit la Baia Mare cu pianista Ecaterina Kádár. La 8 august 1946 s-a născut primul lor copil – Gheorghe, iar la 2 noiembrie 1948 fiica Zoe.
- Operele maestrului
„Opera lui Vida Gheza – scria sculptorul băimărean Traian Moldovan la Centenarul naşterii maestrului (1913-2013) – este esenţială pentru dezvoltarea sculpturii româneşti, dar şi comparabilă cu mari creaţii din sculptura europeană a secolului XX… Ceea ce impresionează în sculptura maestrului Vida este coerenţa, unitatea expresivă, forţa de comunicare şi Valenţa monumentală. Se constituie astfel într-un autentic deschizător de drumuri în sculptura românească şi ne relevă un univers ideatic bine încadrat în spiritualitatea Maramureşului, a etosului satului românesc”.
Vida Gheza a debutat expoziţional în 1937 la Baia Mare, fiindu-i remarcată lucrarea Ţăran la interogatoriu. În acelaşi an, într-o primă expoziţie de grup, a participat cu sculpturile Miner şi Ţăran legat de stîlp.
În timpul prizonieratului din Franţa, în lagărele de muncă forţată din Germania şi Ungaria, la Academia de Belle-Arte din Budapesta a realizat gravuri în linoleum, acuarele şi sculptură (Horea, Cloşca şi Crişan, Tăietorul de lemne, Nud de femeie, Minerii, Maternitate, Dansator, Copil mîncînd etc.).
În anii 1944, 1946, 1947, 1948 expune din lucrările sale – Dans oşenesc, Cioban, Mineri etc. – în expoziţii de la Cluj-Napoca.
După 1949, cînd a fost premiat de Ministerul Artelor, operele lui Vida Gheza sînt prezente în expoziţii, colective sau personale, la Baia Mare, Cluj-Napoca, Bucureşti, făcîndu-şi intrarea triumfală şi la mari expoziţii din străinătate, în ţări din Europa, Asia, Africa, Canada. În 1958 lucrarea Totem este expusă la Bienala de la Veneţia, în 1959 expune la Praga, Budapesta, Varşovia, Minsk, în 1960 la Leningrad, Cairo, Alexandria, Helsinki, Berlin, Bratislava, în 1961 la Paris, Sofia, Damasc, Moscova, Bologna, Torino, Roma, Londra, Haga, Bruxelles etc.
Multe dintre sculpturile sale se află în patrimoniul a numeroase muzee din ţară – Muzeul Naţional de Artă al României, Muzeul Brukenthal din Sibiu, Muzeul de Artă Cluj-Napoca, la muzee din Braşov, Constanţa, Galaţi, Timişoara, Oradea, Satu Mare etc., precum şi în colecţii private din ţară, în muzee şi colecţii din Franţa, Spania, Italia, Ungaria, Israel, Rusia, Iran etc.
În opera sa se detaşează cîteva ansambluri monumentale, intrate în conştiinţa publică, ce constituie puncte de reper în evoluţia sculpturii româneşti: Monumentul Ostaşului Român (Carei, 1964), Monumentul ţăranilor martiri de la Moisei (în lemn 1966, transpus în piatră în 1972), Sfatul bătrînilor (Baia Mare, în piatră 1972). Alte sculpturi cu personaje istorice: Pintea Viteazul, Dragoş Vodă, Bogdan Vodă, Menumorut, Gelu şi alte proiecte de artă monumentală au rămas în faza de machetă.
- Distincţii şi elogii
Pentru recunoaşterea incontestabilă a meritelor sale în domeniul creaţiei plastice, opera şi personalitatea lui Vida Gheza au fost încununate de numeroase premii şi distincţii, dintre care amintim Premiul de Stat (1953), Maestru Emerit al Artei (1957), Ordinul Muncii clasa I (1963), Artist al Poporului (1964), Erou al Muncii Socialiste (1971), Steaua RSR (1978).
Maestrul Vida Gheza a fost ales în 1968 vicepreşedinte al Uniunii Artiştilor Plastici, iar în 1974 membru corespondent al Academiei Române.
Ca membru de partid din 1932, Vida a fost ales membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, iar din 1957 a reprezentat Maramureşul, în mai multe legislaturi, ca deputat în Marea Adunare Naţională.
Despre maestru şi valoarea artistică şi istorică a operei sale, în cursul vieţii fiind prezent la expoziţii de larg răsunet în ţară şi străinătate, au scris numeroşi critici de artă.
- În sculptură în lemn, Gheza Vida este, alături de Brîncuşi şi Ladea, cel mai apropiat pe linia tradiţiei populare, iar Dans oşenesc este una dintre pilduitoarele înfăptuiri în acest material. (Petru Comarnescu, 1958).
- Toate izvoarele sculpturii lui Vida se află în viaţă, în lumea şi în istoria Maramureşului românesc. Vida este sculptorul unui popor, iar opera sa rămîne mărturia acelei acţiuni spirituale ce întruneşte într-o structură unică Omul, Artistul şi Istoria imediată. (Raoul Şorban, 1967).
- Păşind în istorie, Vida Gheza ne-a lăsat moştenire o creaţie care, poate mai pregnant decît altele, se păstrează cu profundă consecvenţă în contemporaneitate… Opera lui se deschide spre universal… Mai mult decît atît, prin aceasta ea tinde să îmbogăţească universalul, valorile sale prin acea sumă de elemente, motive şi aspiraţii inconfundabil româneşti pe care le proiectează la rangul de legende artistice. (Tiberiu Alexa, 1981).
- A murit unul dintre cei mai de seamã artişti din cîţi a avut ţara aceasta în ultimele decenii. Unul dintre acei care au investit statutul artistului cu o mare nobleţe, cu o adîncă omenie.
Omagiindu-l pe Meşterul Vida, omagiem viaţa pe care el a dat-o Operei sale. (Dan Grigorescu, 1980).
- Sărbătoarea Centenarului Vida Gheza este un prilej de a omagia memoria unui mare artist de talie europeană, o mare personalitate artistică, ce aparţine galeriei celor mai importanţi creatori de frumos din România. (Acad. Marius Porumb, 2013).
