Dezvoltarea turismului în Maramureş trebuie să pornească de la valorificarea moştenirii religioase, creştinismul fiind definitoriu pentru neamul românesc. În acest sens, am cerut Ministerului Turismului să acorde judeţului nostru o importanţă crescută în ceea ce priveşte strategia turistică a României şi să fie iniţiat un proiect strategic de susţinere şi finanţare a turismului ecumenic, unde să fie puse în valoare cele 8 biserici de lemn din Maramureş, unice în lume şi aflate în Patrimoniul Cultural Mondial (UNESCO).
Activităţile economice din domeniul turismului pot genera în scurt timp noi locuri de muncă, valoare adăugată şi resurse la bugetul de stat, turismul trebuind să fie una din principalele ramuri economice ale României.
Judeţul Maramureş este una dintre destinaţiile turistice cele mai populare şi mai frecventate din România, atât pentru turiştii autohtoni, cât şi pentru cei străini, prin prisma ofertei sale extrem de bogate şi autentice, care cuprinde atât obiective de patrimoniu natural, cât şi cultural-religios, unice în România.
Adevărate monumente arhitecturale, bisericile de lemn sunt cel mai bun exemplu al măiestriei prelucrării lemnului şi al simţului artistic din Maramureş. Ele reflectă rolul important pe care religia l-a avut în viaţa maramureşenilor, fiind dovada vie a obiceiurilor şi tradiţiilor de acum câteva sute de ani şi care se mai păstrează şi astăzi. Ca o recunoaştere a unicităţii şi a valorii lăcaşurilor de cult, 8 biserici (Budeşti, Deseşti, Bârsana, Poienile Izei, Ieud, Şurdeşti, Plopiş şi Rogoz) din cele aproximativ 100 de biserici vechi de lemn din Maramureş, au fost incluse în Patrimoniul Cultural Mondial (UNESCO). Judeţele Maramureş şi Suceava fiind singurele din ţară ce se remarcă fiecare prin câte 8 monumente culturale protejate de UNESCO. Am ţinut să subliniez potenţialul turistic marcat de latura profund religioasă a Maramureşului, întrucât este în concordanţă cu intenţiile ministrului Dobre, privind susţinerea turismului ecumenic.
Dacă la capitolul infrastructură de cazare, situaţia se prezintă la un nivel mulţumitor, nu acelaşi lucru se poate spune şi despre infrastructura de transport. Cu toate că Maramureşul este o poartă către zona extracomunitară prin graniţa cu Ucraina şi aflat la mică distanţă (53 km) de Ungaria, calitatea căilor de transport lasă mult de dorit. Această zonă de nord-vest, atât de bogată în tradiţii, credinţă şi oameni buni, a fost neglijată în decursul ultimilor 20 ani de către decidenţii politici. În consecinţă, Maramureşul nu este legat de restul ţării printr-un drum rapid, nu a fost cuprins în Master Planul General de Transport, drumul expres Baia Mare-Vaja a rămas doar la stadiul de proiect, lucrările la DN 18 Baia Sprie-Sighetu Marmaţiei nu vor fi finalizate în acest an, Gara C.F.R Baia Mare este o ruină ce-ţi provoacă dezgust, iar Aeroportul Internaţional Baia Mare, chiar dacă a fost reabilitat, încă nu este funcţional. Cu alte cuvinte, bogăţia istorică, culturală şi religioasă nu este suficientă pentru a realiza activităţi economice în domeniul turismului, fiind nevoie şi de o infrastructură de transport funcţională.
Este nevoie de o viziune comună, iar toţi parlamentarii de Maramureş să lupte pentru remedierea acestor probleme, pentru ca în cele din urmă, judeţul şi cetăţenii să poată câştiga de pe urma activităţilor de turism!
