Nemulţumirile i-au scos pe tineri în stradă, mai ales junimea ţării protestează împotriva politicienilor PSD. Cetăţenii de 20-40 de ani au un cod al lor, bazat pe o cunoaştere nouă, cu ajutorul căreia vor domina societatea postmodernă şi vor crea o nouă ordine în economie. Speranţele lor sînt şi ale adulţilor, doar că cealaltă parte a populaţiei, mai numeroasă, nu acceptă să fie dominată, iar strada nu îi poate impune nimic în afara Constituţiei, egală pentru toţi, decît prin violenţă verbală, ceea ce nu este de acceptat.
România a intrat într-o criză majoră, protestatarii vor să schimbe totul, rapid. Vor să elimine în zece zile contradicţiile şi să depăşească decalajele în această tranziţie post-comunistă ce durează de un sfert de secol, pe care noi, maturii, l-am trăit cu reînnoită speranţă. Dar să nu ne iluzionăm, şi nici manifestanţii. Mişcările revendicative au ca scop dobîndirea influenţei politice, singura care i-ar mulţumi pe protestatari. În democraţie, puterea de a decide se obţine prin alegeri locale şi prin alegeri parlamentare. Altă cale nu există.
Tensiunile din societate apar datorită faptului că tinerii se simt neglijaţi. PSD+ALDE au satisfăcut cererile alegătorilor de stînga, dar segmentul de tineri între 20 şi 40 de ani care lucrează în mediul privat, unii în corporaţii, a rămas în afara ecuaţiei. Dacă am face un sondaj de opinie, am constata că se simt deprivaţi. Afaceriştii prosperă, funcţionarii publici au salarii mărite, la fel în sănătate, învăţămînt, armată, securitate, justiţie, poliţie, iar ei, cei care muncesc cu noua tehnologie, care duc greul lumii computerizate, au salariile cele mai mici şi, orice ar face, beneficiile ajung în buzunarul altora. Asta este nemulţumirea lor de bază.
Atunci cînd au fost sesizaţi de preşedintele Iohannis şi de şefii din Justiţie că Dragnea ar scăpa de pedeapsă şi răspundere prin Ordonanţa de urgenţă nr. 13, toate temerile s-au adunat în una, a avut loc o contaminare cu idei, o uniformizare a mesajului, o intensificare a acţiunii agresive a mulţimii. Tinerii şi maturii din stradă au devenit agresivi verbal, la sugestia preşedintelui ţării, care susţine manifestaţia de protest. Cu toate aceste scăderi ale revoluţiei smarturilor, manifestaţiile nu pot fi neglijate – în „Principele”, Machiaveli spunea că poporul este cel mai mare şi cel mai puternic. Alegătorii tineri nu ţin neapărat cu un alt partid şi probabil nici cu preşedintele, cel care i-a informat la timp. Dar nu credem că Ordonanţa 13, probabil neconstituţională (aşteptăm decizia Curţii), este un motiv de revoluţie. Opoziţia şi preşedintele aveau mai multe căi legale de a o contracara. Democraţia participativă înseamnă referendum, nu proteste.
PSD şi-a asumat graba de a decide prin ministrul Justiţiei asupra unor probleme de interes. Părerea poporului din stradă, mobilizat prin facebook, smart şi mail (au circulat mesaje spam precum „Nu fi oaie! Vino deseară la protest!” – semn că cei care trimit mesaje îşi ascund identitatea), este de multe ori departe de adevăr. Aşa s-a întîmplat şi la alegerile prezidenţiale, tinerii s-au mobilizat pe reţelele de socializare şi l-au impus în turul al II-lea pe Iohannis. Dacă se ascund în mulţime, parcă nu vor să fie identificaţi, este semn că ezită să participe la democraţie. Ordinea socială se bazează pe legi, reciprocitate şi cooperare. Dacă gulerele albe comit crime, este semn de imaturitate a democraţiei noastre. Violenţa verbală nu este o devianţă pozitivă, ci creează o identitate negativă. Nu am vrea ca tinerii să cadă în această capcană, dar se pare că nu au altă soluţie în condiţiile concurenţei pentru resursele reduse al e ţării. Nu fi oaie! n-ar trebui să se transforme în Fii berbec!
