S-a stins din viaţă unul dintre cei mai bravi bărbaţi ai Basarabiei, ai României: actorul, regizorul, luptătorul pentru identitate naţională din Republica Moldova, Ion Ungureanu.
A îndeplinit funcţia de ministru al culturii şi cultelor la Chişinău şi a fost deputat în primul Parlament al Republicii Moldova. S-a numărat printre cei care au votat Declaraţia de independenţă a ţării dintre Prut şi Nistru. Ca ministru al culturii Ion Ungureanu a luat o serie de decizii. Cum ar fi cea ca timp de doi ani, pentru învăţarea limbii române literare, regizorii basarabeni să lucreze în teatrele din România. A desfiinţat în anul 1992 Teatrul Naţional „Puşkin” din Chişinău înfiinţînd în locul lui Teatrul Naţional „Mihai Eminescu”. A repus în centrul Chişinăului statuia lui Ştefan cel Mare. A jucat în zeci de filme şi a regizat sute de spectacole. Atît la Chişinău cît şi la Moscova. Din 1995, timp de zece ani a fost vicepreşedinte al Fundaţiei Culturale Române (preşedinte Augustin Buzura). În această calitate a vizitat de mai multe ori Maramureşul cînd eram alături de Nadia Moşanu la desfăşurarea Cursurilor de cultură şi civilizaţie românească în Maramureş, însoţindu-l în cîteva sate de pe Văile Cosăului, Marei ori Izei. Atunci a adăstat o zi şi la Deseşti în compania unor cursanţi din Europa. Iar domnul Ungureanu le explica semnificaţia Maramureşului în istoria naţională. Am păstrat legătura cu el, mai ales cînd era la Fundaţia Culturală Română. S-a stabilit la Bucureşti, unde a încetat din viaţă la Spitalul Colţea.
A fost alături de mine cînd mi-am lansat în Bucureşti volumul „Dialoguri în Centrul Europei” interviuri cu intelectuali din Europa şi America, participanţi la celebrele Cursuri de Civilizaţie românească. Îmi spune în curtea mea părintească din Deseşti privind la muntele Gutîi: „Gheorghe, noi în Basarabia nu am avut brazi, nu am avut munţi, munţii sînt în Ţară, şi brazii erau un simbol al fantasticii naturi române, la care noi doar visam. Dar cînd au venit să ne aducă ruşii brazi ca să-i planteze în faţa sediilor de partid, să-i implanteze la Prut, au început să ne aducă mesteceni – noi am ajuns să urîm brazii şi mestecenii pentru că erau nişte semne ale imperialismului. Uite ce face politica din plante, ce face din flori şi asta trebuie să ne îngrijoreze”. Mi-a mai spus despre cum a fost interzisă „Steaua fără nume” pentru că se pomenea în piesă de trenul Bucureşti – Sinaia. Unul i-a spus: „Ei Ungurene, dar nici aşa nu se poate, la fiecare pas rostiţi pe scenă Bucureşti”. Asta se întîmpla la Chişinău înainte de independenţă. A murit la Bucureşti dar îngropat în Cimitirul Central din Chişinău. I-au fost aproape rude, prieteni, membri ai Guvernului Filip. Ministrul Culturii Monica Babac spunea că „Ion Ungureanu a fost un domn al spiritualităţii de la înălţimea sa domnească”. Un om mare într-o ţară mică. Multe lucruri care s-au petrecut în Moldova datorită lui Ungureanu au căpătat o viaţă nouă – spune compozitorul Eugen Doga, un bun prieten. Da, un mare român, iubitor de cultură şi neam! Igor Dodon a refuzat să decreteze zi de doliu naţional. Deoarece Ion Ungureanu a fost unionist.
