În aceste zile cu mult tărăboi pe tema ordonanţelor de urgenţă, care printre altele s-ar referi şi la iertarea celor care fură mi-am adus aminte de unul dintre cei mai mari fotografi ai lumii Josef Koudelka. Cu ani în urmă a fost invitat la un post de televiziune, la Cătălin Ştefănescu, dacă nu mă înşel. Nu aveam cum să-l uit deoarece în august 1968, cînd Uniunea Sovietică a invadat Cehoslovacia, pentru a pedepsi Primăvara de la Praga, la care România nu a luat parte ci din contră a condamnat aspru invazia, Josef a făcut peste 5.000 de fotografii în acele zile. Imaginile au făcut înconjurul planetei fără a le cunoaşte autorul. Dacă s-ar fi ştiut cine este fotograful, viaţa sa şi a familiei sale ar fi fost într-un real pericol. I s-a spus „Fotograful Anonim”. Prin grija unui prieten, în mare taină, au fost trimise în acele zile crunte, la Viena. Aşa au împînzit lumea. Mai tîrziu, după ce s-a refugiat în Anglia, Josef a putut să iasă la lumină. De atunci, cariera sa internaţională a devenit subiect de legendă. A făcut albume de referinţă avînd expoziţii de fotografii de mare impact în Europa, America, şi în Israel. Deşi s-a calificat ca inginer de aeronave s-a dedicat definitiv fotografiei. Mi-am mai adus aminte despre Josef şi din alte pricini. Una ar fi povestea cu solidaritatea praghezilor în timpul invaziei. Din nişte oameni preocupaţi de propria condiţie au devenit brusc extrem de comunicativi, solidari, patrioţi mergînd pînă la jertfă. Nu am uitat de studentul Jan Palach care şi-a dat foc în Piaţa Wenceslav din Praga, în semn de protest faţă de suprimarea liberei exprimări de către ocupanţi.
Praghezii au fost unul şi unul. Fotograful Josef îşi aminteşte că hoţii din Praga au jurat că nu mai fură deoarece nu doresc să dea de lucru în plus organelor de ordine, care aveau alte treburi grabnice pe cap din pricina invaziei trupelor Tratatului de la Varşovia dar fără România. Atunci, ştirea a făcut înconjurul lumii. Numai că fotograful Josef a uitat să ne spună cît a durat pauza hoţilor patrioţi. Oricum dacă şi în România s-ar iniţia un asemenea jurămînt brusc s-ar simţi în toată Europa. Haideţi, încercaţi! Urmaţi pilda hoţilor din Praga. Mai ales că poliţiştii din Constanţa sînt închişi în biserici pentru a nu fi prădate. Haideţi domnilor hoţi, acolo este cadrul prielnic pentru jurăminte. Nu pentru furtişaguri. Să nu credeţi că evenimentul de acum aproape o jumătate de secol nu a lăsat urme. La expoziţia despre invazia sovietică în Praga de anul trecut, sponsorii nu au dorit să fie cunoscuţi. Deoarece mulţi au afaceri cu Federaţia Rusă. Primăvara de la Praga, a fost o perioadă de libertate politică care a început în primăvara anului 1968, cînd a venit la putere Alexander Dubcek şi a durat pînă în 20 august, acelaşi an, cînd Uniunea Sovietică şi aliaţii din Partidul de la Varşovia (cu excepţia lăudabilă a României) au invadat ţara. Cehii şi slovacii au crezut că sovieticii vor fi mai îngăduitori sau chiar vor fi de acord cu reformele. Ţi-ai găsit! În noaptea de 20-21 august 1968, forţe militare din Uniunea Sovietică, R.D.G., Polonia, Ungaria şi Bulgaria au ajuns la Praga. Cifrele sînt pline de emoţii istorice: 7.000 de tancuri şi aproape 600.000 de soldaţi. Pe durata atacului armat, 70 de cehi şi slovaci au fost ucişi şi alte sute au fost răniţi. Dubcek a fost arestat şi dus la Moscova. Îmi aduc aminte (eram elev la Pedagogică – în vacanţă) că Occidentul nu a acordat nici un sprijin semnificativ reformiştilor. Liderul comunist polonez spunea că ce lega cele trei state reformiste – Iugoslavia, România şi Cehoslovacia – era orientarea pro-vestică. Sovieticii se alarmau că Cehoslovacia se va transforma într-o republică burgheză. Primăvara de la Praga a fost învinsă. Dar morala istoriei nu trebuie uitată. Mai ales că recent fostul lider sovietic M. Gorbaciov susţine într-un editorial că „întreaga lume arată de parcă s-ar pregăti de război”. Prea multe trupe în Europa. NATO şi Rusia sînt mai aproape ca niciodată şi nu au cum să rateze ţinta. Sper să fie bine iar noi să ne amuzăm de jurămîntul hoţilor din Praga.
