Dreptul la graţiere sau amnistie sînt străvechi instituţii juridice. Unii jurişti au criticat aceste instituţii – cum sînt astăzi şi şefii Parchetului general şi al DNA, alţi magistraţi, liderii opoziţiei, toţi anticonstituţionali, etc. – şi exagerează, chiar inflamează cu neadevăruri din Ordonanţa Ministerului Justiţiei internauţii protestatari. Foarte mulţi susţin însă că este LEGITIM şi DEPLIN JUSTIFICAT ca puterile legislativă (Parlamentul) şi executivă (Guvernul şi Preşedintele ţării) să aibă posibilitatea constituţională să IERTE!
Marele Napoleon Bonaparte afirma, de pildă, că „dreptul de GRAŢIERE este unul dintre cele mai frumoase şi mai NOBILE atribuţii ale suveranului”. Nu există puteri îndrituite din vreun stat de astăzi care să interzică graţierea şi amnistia. Distincţia dintre acestea este că GRAŢIEREA înseamnă iertarea de pedeapsă, în total sau în parte, infracţiunea nefiind ştearsă din cazierul judiciar, iar AMNISTIA şterge orice condamnare şi în întregime.
În regimul comunist s-au acordat mai multe decrete de graţiere şi amnistie: în 1964 a deţinuţilor politici, iar cea mai mare în 1988, cînd au fost eliberaţi din închisori peste 380.000 de deţinuţi.
În SUA, recent, fostul preşedinte Obama a graţiat la terminarea mandatului peste 1.400 de deţinuţi. Altora le-a comutat pedeapsa – sînt acte de clemenţă pe care nu le-au decretat 11 preşedinţi antecesori!
Fireşte, „strada” – ceea ce se petrece la noi în aceste zile – are tot dreptul constituţional să protesteze faţă de pomenita propunere de graţiere a Ministerului Justiţiei. Însă o face ea în deplinătatea cunoaşterii situaţiei REALE din penitenciare? Altfel ne găsim în situaţia comediei „MULT ZGOMOT PENTRU NIMIC” a ilustrului dramaturg englez William Shakespeare axată, ca şi comedia lui „CUM VĂ PLACE?”, pe ideea distincţiei dintre APARENŢĂ şi REALITATE!
Închisorile din România sînt SUPRAPOPULATE. După unele surse, în anul 2014 era un surplus faţă de capacităţile de detenţie de 12.000 de condamnaţi. În prezent numărul s-ar ridica la 10-11.000! S-a spus că pentru rezolvarea rezonabilă a asigurării unor condiţii cît de cît civilizate (4 mp/deţinut) ca în alte state europene ar fi nevoie de construirea a încă 8-10 penitenciare. Care ar costa bugetul de stat 1,5 miliarde de euro!
E de mirare că nici şefii parchetului general, al DNA sau al altor organisme judiciare nu „judecă”, credem noi, raţional şi echitabil, faptul că ROMÂNIA este al doilea stat, după Rusia, cu cele mai multe condamnări la CEDO. Aceştia nu simt nici o vină, nici o răspundere profesională pentru această ruşinoasă situaţie juridică? România a pierdut în peste 4.500 de procese, multe iniţiate de deţinuţii din închisori pentru rele tratamente, condiţii inumane de cazare, spaţiu şi teroare! Pînă acum, statul a trebuit să achite – din bugetul ţării, adică bani ai contribuabililor – peste 54 milioane de euro!
Potrivit declaraţiei ministrului justiţiei, Florin Iordache, de graţierea propusă ar beneficia circa 3.500 de deţinuţi. Ceea ce ar „debarasa” unele temniţe de condamnaţi la pedepsele prevăzute în proiectul de lege!
La noi, după cum o dovedesc realităţile – chiar ale ex-premierului tehnocrat Cioloş – şi „vocile străzii”, nu există o privire EUROPEANĂ privind detenţia din închisori, „relele tratamente” practicate! Există ţări, ca Suedia, Norvegia, Olanda ş.a., în care, dacă nu există locuri demne pentru un condamnat, justiţia „planifică” executarea pedepsei la o altă dată!
În privinţa proiectului de graţiere, unii gonflează, acuzînd că vor fi graţiaţi şi „marii corupţi”, proxeneţii, pedofilii, ucigaşii, cei care au comis faptele cu violenţă etc. Oricine de BUNĂ-CREDINŢĂ, care va citi cu exigenţă textul proiectului, îşi poate da seama că aceste „aserţiuni” sînt de rea-credinţă, inflamatoare a spiritelor „revoltate” inutil!
Credem că puterea legislativă este cea în drept CONSTITUŢIONAL să decidă asupra GRAŢIERII şi nu cei care fac „MULT ZGOMOT PENTRU NIMIC”! Ca să ne oprim tot la „şespir”, dilema hamletiană se potriveşte de minune în cazul de faţă: „A fi sau a nu fi GRAŢIERE?” Aceasta-i întrebarea esenţială. Dacă actuala majoritate are legea de partea ei, şespir de ce n-ar fi… constituţional?!
