Se identifică în persoana lui Sebastian Ghiţă, producător al unui serial TV, difuzat zilele acestea pe micile ecrane la ore de maximă audienţă. Vizionez filmuleţul din postura telespectatorului mai puţin priceput în despicarea firului în patru, în elaborarea scenariilor şi găsirea soluţiilor pentru rezolvarea unui conflict gen comedie politică.
Astfel de abilităţi aparţin invitaţilor “de marcă” din platourile televiziunilor comerciale. Deşi dezvăluirile serialului par credibile, efectul lor în rîndul opiniei publice nu satisfac aşteptările insurgentului Ghiţă şi ale susţinătorilor săi. Care vor să transforme un eveniment politic banal şi ridicol într-o tragedie naţională. S-a crezut că serialul va produce stări emoţionale şi reacţii de revoltă împotriva lui Kovesi, Coldea şi favorabile lui Ghiţă. Era de aşteptat ca lumea să iasă în stradă să strige: “Jos Kovesi!”, “Vrem capul lui Coldea!”, “Moarte trădătorilor vînduţi agenturilor străine!”, “Ghiţă trebuie găsit şi merită făcut erou naţional!”. Deocamdată nici o reacţie, decît linişte şi pace. Inclusiv reţelele de socializare dorm liniştite iar pe frontul societăţii civile nimic nu se întîmplă. Explicaţia e simplă şi stă la îndemîna oricărui om cu mintea întreagă. Pentru cetăţeanul obişnuit binomul nu prezintă interes. Oamenii simpli habar nu au în ce constă obiectul muncii lui şi ce preocupări au şefii în spatele uşilor închise. S.R.I.-ul şi D.N.A.-ul nu dau salarii, pensii, nu oferă locuri de muncă şi nu rezolvă problemele de fond ale societăţii. Despre instituţiile de forţă, opinia publică ştie atît cît are nevoie. Adică, ţara să fie integră şi ferită de spioni iar hoţii de categorie grea trebuie traşi la răspundere. În bloc, nu preferenţial şi selectiv pe baza dosarelor făcute la comandă politică. Pînă nu demult D.N.A.-ul, în rîndul opiniei publice s-a bucurat de încredere şi Kovesi a fost decorată şi desemnată femeia anului. Grav este că vorbăria televizată, în rîndul categoriilor sociale credule şi mai puţin informate, prin manipulare şi dezinformare poate genera derută şi o stare de disconfort. Cîtă vreme majoritatea românilor sînt oameni cinstiţi şi nu prezintă pericol pentru siguranţa statului nu trebuie să aibă senzaţia că trăiesc într-un stat poliţienesc şi mafiot. Deşi democraţia noastră este plină de vicii, nu trăim vremurile Inchiziţiei cînd vînătoarea de vrăjitoare făcea legea. Delaţiunea, şantajul, ameninţarea şi spionajul sînt metode practicate la vîrful puterii şi în instituţiile statului unde corupţia îşi face de cap. Din relatările lui Ghiţă nu reiese că a descoperit lucruri senzaţionale. Multe erau cunoscute iar cele bănuite, eventual pot fi confirmate de enigmaticul personaj. Pe Ponta, mulţi l-au considerat un premier performant şi sigur pe sine în Guvernul pe care l-a condus. După tragedia de la Colectiv realitatea a fost cu totul alta. Prin demisie a dovedit laşitate şi vulnerabilitate. Cu zece mii de bezmetici în stradă lupta cu Iohannis trebuia continuată. Iar dacă fostul premier s-a simţit şantajat şi ameninţat avea obligaţia să iasă în faţa Parlamentului şi a naţiunii să spună ce gîndeşte şi ce i se întîmplă. Ar fi dovedit onoare, demnitate şi verticalitate. De dragul funcţiei a preferat tăcerea. La fel au procedat toţi demnitarii implicaţi în conflict, inclusiv Ghiţă, iar acum vor să pozeze în vitejii unui război străin inutil societăţii şi poporului român. Ce-i drept, dezvăluirile lui Ghiţă depăşesc limitele binomului şi gura păcătosului Băsescu adevăr grăieşte. Cînd instituţiile fundamentale şi administrative ale statului sînt penetrate de agenţi acoperiţi vorbim de polinom nu de binom. Relatările lui Ghiţă confirmă relaţiile dintre personajele de la vîrful puterii, bazate exclusiv pe interese personale şi de grup. Despre încredere, sinceritate şi responsabilitate, puse în slujba societăţii, nu poate fi vorba. Cînd astfel de relaţii se alterează conflictele, reglările de conturi şi plata poliţelor devin inevitabile. Încălcînd regulile jocului şi interesele grupului, Ghiţă a devenit indezirabil şi, prin metode specifice, trebuia expulzat. Scopul principal al celor de teapa lui Ghiţă a fost şi rămîne buzunarul burduşit cu bani şi burta plină. Despre o Românie prosperă şi curată cu altă ocazie. Pe unde haiduceşte Ghiţă ştiu cei care-i poartă de grijă şi stau în spatele lui. Pe noi ne consideră naivi şi nu vor să ne spună. Dacă s-ar dori, Ghiţă poate fi găsit şi în gaură de şarpe. Satelitul american stă la dispoziţia celor interesaţi. Dacă eventual preţul serviciilor va fi plătit, cu certitudine va face obiectul dosarelor secretizate. În istoria democraţiei originale nu ar fi pentru prima dată.
Prof. Vasile ILUŢ
