Prin alegerea noului preşedinte al Republicii Moldova, socialistul pro-rus Igor DODON, visata Unire a acestui „stat independent” cu România a intrat într-o „zonă” incertă, de speculaţii patriotice mai mult sau mai puţin zgomotoase, euforice. Deja Dodon a decretat limbă de stat „moldoveneasca” în loc de română, iar istoria va fi a Moldovei, nu a românilor! El s-a pronunţat încă din timpul campaniei electorale împotriva Unirii – posibile, din 2018, cînd se vor marca cei 100 de ani de la unirea Basarabiei cu regatul român, ca şi a celorlalte „ţări” româneşti, Bucovina şi Transilvania –, a „distrugerii statalităţii Moldovei”!
Se vorbeşte în „ţara” de dincolo de Prut de o federalizare a Moldovei independente din 1991. „Ghimpii otrăviţi” ai distrugerii îi constituie TRANSNISTRIA şi GĂGĂUZIA, care şi-au statornicit o AUTONOMIE specială în cadrul statului unitar moldovenesc. Al cui a fost în fapt spaţiul geopolitic numit Transnistria abia în august 1941, aflat între rîurile Nistru şi Bug, într-o „înţelegere” dintre Adolf Hitler şi Ion Antonescu, conducătorul României. Din păcate, împotriva realităţilor istorice şi o opoziţie fermă a liderilor naţional ţărănist – Iuliu Maniu şi liberal – Constantin I.C. Brătianu, Antonescu a ordonat continuarea războiului alături de armatele naziste, vizînd înfrîngerea bolşevismului şi a U.R.S.S.
Este ştiut că şi poetul naţional EMINESCU, în celebra sa Doină, vorbea despre România „De la Nistru pîn’ la Tisa”, iar în Declaraţia de Unire a Basarabiei cu România din 27.03.1918 se menţiona de „hotarele” dintre Prut, Nistru, Marea Neagră, Dunăre şi vechea graniţă cu Austria (Bucovina).
Paradoxal, spaţiul dintre Nistru şi Bug a fost numit de împărăteasa Rusiei, Ecaterina cea Mare (1762-1796) „NOUA MOLDOVĂ”, ruşii stăpînind acest teritoriu din 1792!
O altă coincidenţă „ţaristă”. În 1924 Transnistria, care n-a avut niciodată o administraţie proprie, a fost cedată de Stalin, „ţarul roşu” de la Moscova, Republicii Sovietice Ucraina la constituirea din 1922. Apoi a fost „transformată artificial” în REPUBLICA AUTONOMĂ SOCIALISTĂ MOLDOVENEASCĂ, avînd capitala în orăşelul Balta, cu mai puţin de 20.000 de locuitori, în majoritate ucraineni şi ruşi.
Hitler a „dăruit” spaţiul dintre Nistru şi Bug generalului Ion Antonescu drept „reparaţie” pentru raptul nord-vestului Transilvaniei din august 1940, oferit prin Diktat Ungariei horthyste. La 19 august Ion Antonescu l-a numit pe prof. univ. doctor în drept Gheorghe Alexianu „Guvernator Civil al Provinciei dintre Nistru şi Bug, Transnistria” (Şerban Alexianu şi Gh. Alexianu, monografie, Transnistria, un capitol din istoria omeniei româneşti, Editura Vremea, 2007, p. 115). Potrivit unor date dintr-o Monografie generală, întocmită de dr. Nicolae H. Pop, apărută în 1943 în revista Bibliotecii „Moldova Nouă” nr. 8, în acest ţinut, la preluarea administraţiei româneşti, trăiau circa 2.200.000 de locuitori, dintre care 250.000 erau moldoveni, aşezaţi în sate de pe malul Nistrului, marea majoritate fiind ucraineni şi ruşi, mai puţini găgăuzi, tătari, armeni.
Cînd Stalin a decretat alcătuirea R.S.A Moldova în 1924 cu capitala în Transnistria, la Balta, a reamintit statului român că „n-a renunţat la pretenţiile U.R.S.S. asupra Basarabiei”, unită cu România în 1918!
Acum în Transnistria, care şi-a declarat autonomia în cadrul Moldovei, trăiesc cca 555.000 de locuitori, dintre care 168.270 sînt ruşi, 159.940 ucraineni şi doar 177.150 de moldoveni (dintre care doar 253 s-au declarat ROMÂNI)! Duma de stat de la Moscova, încă din 1991, a declarat Transnistria, în care staţiona renumita Armată Rusă a XIV-a şi în care se află o mare cantitate de armament al Rusiei putiniene, ca „zonă de interes strategic” pentru Federaţia Rusă! O dată cu alegerea pro-rusului Igor Dodon ca preşedinte al Moldovei şi a declaraţiilor sale „belicoase” împotriva „distrugerii statalităţii Moldovei” şi a Unirii cu România, această zonă îşi va întări autonomia şi „atracţia” spre Rusia, ca şi Crimeea, care a fost tot teritoriu al Rusiei din timpul Ecaterinei cea Mare.
Încă din 2004, la un recensămînt, 60% din cei 3,4 milioane de locuitori ai Moldovei au declarat LIMBA MOLDOVENEASCĂ drept LIMBĂ MATERNĂ şi numai 16,5% ROMÂNA. Moldovenii se consideră o „etnie” istorică diferită de români, invocînd mereu că ei sînt „strămoşii Marelui DOMN ŞTEFAN CEL MARE”! Unii naţionalişti moldoveni chiar visează la „refacerea Moldovei dintre Carpaţi şi Nistru”!
Aşadar, Centenarul Unirii din 2018 va găsi Moldova sub influenţa „stăpînirii” tot mai accentuată pro-rusă, iar mişcarea UNIONISTĂ tot mai sleită ori chiar mai fermă în eforturile ei patriotice de unire. Autonomiile Transnistreană şi Găgăuză sînt, cum spuneam, „ghimpii otrăviţi” ai acestui firesc ideal naţional, dar şi ai pericolului federalizării statului Moldova.
