Acest An Nou 2017, a intrat triumfal chiar din prima zi, cu belşug de credinţe şi obiceiuri străvechi care se păstrează pînă astăzi. De Anul Nou, un grup de feciori din comuna Lăpuş, îmbrăcaţi cu straie populare specifice zonei etno-folclorice Lăpuş, au umblat prin localitate cu “Bărbînţa” (buhaiul), adică cu un butoiaş construit din lemn, la un capăt burduşit cu o bucată de piele şi găurit la mijloc, de unde urătorii au tras cu ambele mîini cîteva fire de păr din coada unui cal, producînd un sunet asemenea unui răget. Prin toată comuna aceşti colindătorii au făcut urări, au tras cu bărbînţa şi au puşcat din biciuri, aşa cum au învăţat de la moşi şi strămoşi. Cu acest obicei au umblat şi în zilele de Crăciun. Un alt obicei este umblatul „Cu plugul” cu două rotiţe, pe care s-a aşezat un brad, care semnifică sărbătoarea în sine. Cu tradiţii şi obiceiuri specifice fiecărei părţi a zonei Lăpuş, au vestit Anul Nou 2017, urători „Cu capra”, „Cu sorcova” şi cu „Steaua”. Copiii şi elevii mici au umblat „În ptiez” în dimineaţa noului an, un obicei vechi păstrat aici din vechime, în care aceşti copii au urat cetăţenilor un An Nou fericit, sănătate şi noroc. Cu „Cerbul“ s-a mers cu o săptămână înainte de Anul Nou. Irozii sînt personajele care au rolul de a întreba pe la casele oamenilor dacă gospodarii primesc „Dansul cerbului“. Alaiul porneşte prin sat de Anul Nou şi umblă de la casă la casă şi încă şapte zile după aceea. În formaţia „Cerbului“ nu poate intra decît flăcăul care are coif, care ştie bine zicerea şi care se supune regulilor ansamblului. „Jocul caprei”, la origine, a fost un element de cult. În cadrul sărbătorilor agrare, jocul a devenit un ritual menit să aducă rodnicie anului care urmează, spor de animale în turmele păstorilor, succesul recoltelor – invocat şi evocat de boabele care se aruncau de gazdă peste cortegiul “caprei”. Jocul acesta a fost socotit ca un joc păgîn, mulţi slujbaşi ai bisericii au refuzat să-l primească pe la casele lor. Jocul a rămas un pretext pentru una dintre tradiţionalele manifestări artistice, prilej de etalare a unor frumoase podoabe, covoare, ştergare ş.a., în culori vii, uneori stridente, pentru înveselirea gospodarilor şi pentru urări de bine cu prilejul Anului Nou. În satele şi comunele Ţării Lăpuşului, se practică două tipuri distincte de “capră”: Jocul caprei – bazat numai pe acompaniament muzical şi unul inclus într-un spectacol popular complex. Ca şi celelalte jocuri cu măşti practicate în timpul sărbătorilor de iarnă, şi în jocul „caprei” şi-au făcut loc, pe lîngă măştile clasice (capra, ciobanul, ţiganul), măştile de „draci” şi „moşi” care prin strigăte, chiote, mişcări caraghioase, măresc nota de umor şi veselie, dînd uneori o nuanţă de grotesc. „Brondoşii”, un obicei de Crăciun diferit şi unic în Maramureş, se practică nu numai în oraşul Cavnic, ci şi în comuna Băiuţ şi satul aparţinător Poiana Botizii. Este vorba despre mascaţi în moşi sau draci care colindă pe străzi în preajma sărbătorilor, pînă la Anul Nou şi au menirea de a alunga spiritele rele. Ceea ce îi face diferiţi, este faptul că aceştia sînt mascaţi şi poartă pe ei un ham pe care sînt legate mai multe clopote cu care fac o gălăgie infernală. De asemenea, brondoşii sînt “dotaţi” cu un bici cu care îi “altoiesc” pe cei care nu plătesc colinda. Gălăgia pe care o fac atunci cînd se plimbă prin aceste localităţi, le face cunoscută prezenţa încă de departe.
