Caruselul anilor

Anul 2016 se apropie de sfîrşit şi vom începe împreună o nouă rotaţie în jurul stelei sub semnul viitorului timp 2017, după numărătoarea de la naşterea Fiului Omului. Să folosim acest interval al vieţii noastre pentru a ne ilumina conştiinţa şi a fi mai atenţi la destinul fiinţei cu trup muritor şi suflet nemuritor, cum ne place să credem. Despărţirea dintre trup şi suflet a fost făcută în urmă cu mii de ani, ar fi vremea să reunim din nou aceste entităţi, pentru a deveni oameni întregi.
Prinşi în jocul anilor ce seamănă cu un carusel rotitor, cei tineri se grăbesc şi apasă pedala de accelerare a timpului, ca orele şi zilele să treacă mai repede, iar de la un moment dat, cînd ajungem la maturitatea celor 50 de ani, tendinţa se inversează, am vrea să punem frînă linghişpirului, căci am cam ameţit, iar metabolismul mai lent te face să zăboveşti oarecum melancolic la mersul şi la rosturile lumii, pe care cel puţin crezi că le înţelegi mai bine şi că eşti apt să spui că poţi opri clipa în loc, fiindcă prea frumoasă este!
Pe la jumătatea vieţii, cînd ai în urmă mai mult timp decît înainte, nimic nu te mai poate surprinde, nici măcar tu însuţi. Ajungă să te obişnuieşt atît de mult cu propria persoană, încît adesea o priveşti de sus, cu oarecare superioritate, desigur jucată, şi îi spui cu detaşare: Măi bătrîne! Aş, ştii că omul este bătrîn doar după 90 de ani, cînd vîrsta devine prilej de laudă şi atunci specifici şi numărul de luni peste 90.
Praful anilor se aşază şi adesea blochează tastele, este prielnic momentul să te întorci pe dos şi să te scuturi, să elimini cu peria imaginară firele microscopice care frînează rotiţele ceasului psihologic. Lucrurile pe care le-ai iubit cîndva sînt reevaluate şi ţi se pare că din nou ai putea fi fericit ca odată. Este obligatoriu să întorci ceasul, să prinzi Pămîntul şi să-l învîrţi ca pe un titirez, în cele două mişcări concomitente pe care de la o vreme le simţi sub forma unui vîrtej cu pîlnie. Ce bine ar fi să nu te laşi copleşit de conjuncturi, ci să trăieşti cît mai adevărat, să ai vise şi speranţe – ştii din experienţă că majoritatea nu se îndeplinesc, şi totuşi…
Şi totuşi, îndemnul cel mai potrivit este să faci ce vrei, poate în anul ce vine să urci o dată pe vîrful Creasta Cocoşului, sau să hoinăreşti o zi întreagă prin oraşul fără nici un scop, pentru a vedea, auzi şi simţi. Noul An ne dă prilejul să ieşim din ou, să năpîrlim, să facem ceva ieşit din comun de banal, cum ar fi să reinstalăm girueta pe vîrful casei. va fi momentul cel mai înălţător, în care veţi închide ochii şi veţi simţi că sînteţi stăpînul timpului. De aici încolo putem vorbi şi despre sensul vieţii. Zilele fericite şi liniştite să fie mai multe decît cele dureroase şi triste!
• Cotidianul Graiul Maramureşului are nevoie şi în 2017 de fiecare dintre Dumneavoastră, cititorii noştri, pentru că mulţimea face puterea. Vă dorim să aveţi An Nou fericit!