În decembrie 2016, fascinantul cantautor Ştefan HRUŞCĂ marchează, prin turneele întreprinse în străinătate şi în ţară, un sfert de veac de colindat. Niciodată nu l-am auzit pe Ştefan spovedindu-se cu atîta sinceritate ca în emisiunea PROFESIONIŞTII a Eugeniei Vodă de la TVR, din decembrie 2012, reluată acum.
Cu delicateţe, ca să nu rănească sufletul curat al lui Hruşcă, Eugenia Vodă i-a pus şi întrebări incomode, pătrunzînd în cele mai tainice cute ale vieţii marelui cîntăreţ. De unde şi-a îmbogăţit repertoriul atît de vast şi variat? Din Maramureş, a răspuns cu frumuseţea glasului său Hruşcă. Din vatra de naştere. Din Ieudul copilăriei. Din vremea studiilor la Sighet. Din vremea cît a fost învăţător la Borşa. De unde a pătruns cu cîntecele şi colindele sale în Cenaclul „Flacăra” al lui Adrian Păunescu. Mai tîrziu, s-a inspirat din tradiţiile de Crăciun şi Anul Nou din Bihor, Hunedoara şi din alte zone etno-folclorice româneşti.
Eugenia Vodă, fermecătoarea realizatoare a emisiunii „Profesioniştii”, i-a apreciat „capacitatea excepţională de creaţie în forme cvasi-definitive”, „drumurile lui, numai ale lui de mare fertilitate şi excepţie”, Ştefan Hruşcă intrînd „în triumf în conştiinţa publicului”, a celor care iubesc colindele sale, compoziţiile sale folk-iste atît de fascinante.
Lui Hruşcă i-a fost subliniată „scînteia de geniu”, de „cantautor deplin”, invidiat nu de puţini „colegi”. Întîlnirile cu poetul George Ţărnea au fost ca „un leac” fertil pentru colindele şi creaţiile sale originale, de amplă prospeţime muzicală şi „mare magnetism” la public. Păstrată, iată, şi după peste trei decenii de la lansare. Turneele sale în Belgia, la Bruxelles, în Anglia, în Italia, unde a colindat în mari catedrale şi biserici, în faţa unui numeros public şi în acest decembrie 2016, ca şi în multe oraşe din toate provinciile istorice româneşti, „De la Nistru pîn’ la Tisa”, sunt proba de netăgăduit a acestei „prospeţimi”, a „magnetismului” la marele public, vîrstnic şi tînăr deopotrivă, fascinat de varietatea şi frumuseţea colindelor lui Ştefan Hruşcă.
După mărturisirile sale, Marele Ieudean – trăitor cu familia de mulţi ani în Canada – s-a implicat în „împăcarea tradiţiei cu modernitatea”. S-a zbătut şi a trudit pentru a găsi „noi căi poetice muzicale”, Eugenia Vodă afirmînd că „opera lui transformă fiinţa umană a creatorului ei în personalitate, în icoană”. Ştefan Hruşcă este o LEGENDĂ, aceasta putînd „înflori în voie”.
Care ar fi „societatea ideală” pentru Hruşcă, l-a întrebat Eugenia Vodă? O societate fără politicieni şi politică aberantă. Dar şi „fără bani”, a zis Hruşcă, cu faţa şi ochii lui albaştri iluminaţi de multe subînţelesuri.
De la Republica lui Platon, la Cetatea lui Dumnezeu a Sfîntului Augustin, la Cetatea Soarelui a lui Campanella, la Utopia lui Thomas Morus şi Minunata Lume Nouă a lui Aldous Huxley mulţi au visat – ca şi Ştefan Hruşcă – o societate şi o lume a purităţii, a iubirii şi nu a urii şi a nesăţioasei lăcomii, a unei Planete Curate. Sigur, sunt dorinţe şi idealuri de neatins într-o „lume nebună, nebună”, condusă de mulţi şefi de state şi „jandarmi” care au răvăşit ordinea lumii.
De o vreme – nu bănuiesc decît parţial care ar fi pricina – Ştefan Hruşcă pare „înstrăinat” de Maramureş. Nu ştiu de ce ocoleşte vatra de baştină şi „născătoare” a minunatelor sale colinde!
Dacă ar fi să fie un inspirat propunător la conducerea Consiliului Judeţean Maramureş, ŞTEFAN HRUŞCĂ ar merita cu prisosinţă titlul de CETĂŢEAN DE ONOARE al judeţului Maramureş, căruia i-a îmbogăţit faima de păstrător al celor mai fascinante tradiţii de Crăciun şi Anul Nou, între care COLINDELE sunt aşezate în cutia de rezonanţă magnifică a vocii sale unice, a prezenţei sale îngereşti, coborît parcă din Cerurile albăstrii ale Marelui Creator.
Oricum, Ştefan Hruşcă a fost, este şi va rămîne în istoria culturală a Maramureşului ca unul dintre cei mai remarcabili CETĂŢENI DE ONOARE.
