După o absenţă de 19 ani, poetul Ion Vişovan revine în peisajul literaturii maramureşene cu volumul de poezii “Ochi de Foc”, publicată anul acesta, în luna august, la EDITURA ECHIM.
Este un volum prin care poetul încearcă să îşi menţină o stare sufletească senină, ce îi permite să facă planuri de viitor în domeniul creaţiei literare, dorind ca anul viitor să publice un volum de proză.
Volumul de poezii “Ochi de Foc”, cuprinde un noian de imagini, culori, trăiri, impresii, experienţe fericite şi nefericite, sentimente, convingeri, îndoieli, căutări, toate curgând asemeni unei ape liniştite, cu mici zvâcniri şi încreţiri, aruncând lumini şi umbre sub forma unor imagini artistice şi metafore şocante, frizând neînţelesul.
Sunt imagini care reflectă lumea în care trăim – o lume convulsivă, haotică, plină de răsturnări de valori. Este o blazare care se manifestă în poezie prin modul neobişnuit în care unele motive livreşti, unele personaje literare şi unii scriitori devin substantive comune, notate cu literă mică, aruncate în cotidian, pierdute prin multitudinea de anonimităţi. “prinţul bolkonski/ madame bovary/ priveau semenii/ care se perindau/ pe plajă/ …. / caragiale meditează/ în turnuri verzi”/ (Mai sunt)/.
Acelaşi lucru se petrece cu oraşele celebre în care s-a scris istorie: “madridul pe covorul mâinilor/ roma în soare încălzit/ londra mănâncă / ceaţa ochilor/ ce face new-york-ul / furnicar de ochi/ ce face berlinul/ încălecat de războaie/ unde merge praga/ unde priveşte tokyo”/ (“Timp I”)
În acest amalgam de imagini şi lucruri contrare, bine-rău, important-banal, obişnuit-neobişnuit, care se regăsesc în poezia lui Ion Vişovan, se conturează şi se impun cu putere, câteva idei şi motive care poartă amprenta valorii incontestabile şi perene. Acestea ar fi: satul maramureşean cu oamenii lui, folclorul maramureşean, în mod deosebit idealul biblic, concretizat prin prezenţa Ziditorului, a Creatorului alături de Isus-Mântuitorul şi de Fecioara Maria.
Satul maramureşean cu ţăranii care vieţuiesc în acest ţinut minunat, este tabloul cel mai complex regăsit în poezia lui Ion Vişovan: “ţăranii strigă seminţei/ şi o binecuvântează”.
Poezia “Sătenii mei” este un testament literar, o expresie a crezului poetic al autorului. Este un imn închinat locuitorilor satului natal, pentru care truda câmpului este o adevărată religie scrisă în toată fiinţa lor.
Poetul vorbeşte cu mândrie şi cu adânc respect despre aceşti oameni minunaţi, care nu şi-au trădat niciodată menirea.
Imaginea lumii satului este completată de poezia “Cântec” în care poetul adresează o invitaţie celor care simt dorul de a cunoaşte această lume: „Să vină şi pe la ţară/ cui îi este dor”.
Ultimele două versuri vorbesc despre omenia şi simţirea adâncă exprimată în cuvintele de salut “cum dăm bineţe” şi în gesturile simple şi sincere: “cum ne dăm mâinile”.
Această lume miraculoasă şi fascinantă păstrează credinţe, datini, obiceiuri, mituri şi motive folclorice: “avem încă fetele pădurii/ şi colindele/ avem încă omul nopţii/ şi omul fântânii”/ (“În descântec”).
Poezia este o căutare neliniştită şi continuă, o călătorie în curgerea timpului, iar această căutare are o ţintă precisă, exprimată în poezia “Te căutăm”: Te căutăm Doamne,/ Te căutăm…/ tămâie în suflet/ rugăciune în inimă/ Te căutăm Doamne,/ Te căutăm.
Omenirea caută neîntrerupt o lume aşa cum a gândit-o Dumnezeu atunci când a creat omul, o lume binecuvântată “de lumina şi tămâia bunătăţii”.
Căutarea se realizează în rugăciune, în biserică, în picturile bisericeşti din catedrale.
Poetul ajunge la suprema convingere care îi dă linişte şi împăcare sufletească: “Larg e sufletul”/ Mare e Isus”/ (“Larg e sufletul”).
Prezenţa lui Dumnezeu, preţuirea vieţii ca darul suprem dat de Dumnezeu omului, precum şi liniştea şi împlinirea familiei sunt repere puternice care ne salvează de alunecarea în neantul deznădejdii şi al sentimentului lipsei de sens.
Dumnezeu este iubire, iar poetul afirmă “În iubire devenim/ nemuritori”/ (“În iubire”).
P.S. Aşteptăm cu nerăbdare apariţia volumului de proză promis de poet.
prof. Maria MOLDOVAN
