Judeţul Maramureş are 4 PTF-uri (puncte de trecere a frontierei) ”deschise” în regim de trafic internaţional: la Baia Mare (pe calea aerului), Câmpulung la Tisa şi Valea Vişeului (pe drum de fier) şi Sighetu Marmaţiei (rutier). Dintre acestea, doar puntea de lemn de la Sighet este funcţională, pe podul istoric cu o singură bandă de circulaţie pentru autovehicule de sub 2,5 tone şi două trotuare pentru pietoni. PTF Baia Mare aşteaptă redeschiderea Aeroportului internaţional, iar cele două PTF feroviare aşteaptă să treacă timpul! Pe aici, nu cred că vor mai circula trenurile de călători pe calea ferată cu ecartament lat. Trenurile au fost puse în circulaţie de feroviarii din Ucraina, acum 20 de ani (6 decembrie 1996), pe relaţia Terestva – Sighet şi Rahău – Sighet. Cei de la Regionala Liviv s-au supărat însă pe vameşii români acum vreo 9 ani, când şeful trenului ucrainean a primit o amendă usturătoare din cauza ţigărilor de contrabandă ascunse în structura de lemn a vagonului, iar cei de la Regionala Ivano- Frankivsc au invocat probleme de infrastructură la calea ferată de pe teritoriul lor şi nu au mai pus în circulaţie trenul pe relaţia Rahău – Sighet de vreo 10 ani – cauza adevărată fiind lipsa de călători! Altfel spus, activitatea PTF-urilor Câmpulung la Tisa-Terestva şi Valea Vişeului-Dilovoe este suspendată de 9 respectiv 10 ani!
La Sighet, primul pod de lemn construit în 1999-2000 pe locul vechiului pod metalic (ridicat pe la 1750) care ducea la Slatina (Solotvino) a fost deschis ca PTF abia în ianuarie 2007. Şapte luni mai târziu însă acesta a fost declarat nesigur în exploatare şi închis din cauza unor fisuri în suprastructura de lemn ce a zăcut în ploaie sau ger 7 ani! Noua suprastructură din lemn a podului lung de 120 de metri a fost confecţionată, tratată şi montată în prima jumătate a anului următor, actualul pod istoric fiind redeschis din iulie, 2008, de când se află şi el sub ploaie sau ger! Calea de rulare este protejată cu folie de tablă peste care s-a turnat un strat de asfalt. Ideea acestei punţi din lemn s-a născut după ce, de prin 1992 s-a tot discutat în van despre un pod rutier din beton armat ce urma a se realiza peste Tisa, în amonte de Sighet, spre comuna Biserica Albă (Bila Ţerkva). Chiar dacă proiectul podului Sighet-Biserica Albă, pe 4 benzi de circulaţie (din care două pentru autovehicule de mare tonaj) a fost reluat în urmă cu 5 ani, de către autorităţile noastre judeţene, acesta a rămas din nou în aer după venirea la butoane a guvernului tehnocrat!
Astfel, podul istoric rămâne în continuare singura legătură între rudeniile române, ucrainene şi maghiare rămase de o parte sau alta graniţei. În Maramureşul din Stânga Tisei trăiesc peste 30 de mii de ucraineni, iar în dreapta Tisei, în Ucraina, peste 40 de mii de români.
În urmă cu o lună, bunăoară, podul Sighetu Marmaţiei – Slatina a fost tranzitat de 333 de autovehicule în 24 de ore şi 1.250 de persoane pe zi, care au traversat podul în maşini sau pe jos dus-întors.
În perioada în care circulaţia auto a fost blocată (12-18 noiembrie 2016) au trecut pe aici în 24 de ore, dus-întors circa 700 de pietoni, majoritatea cetăţeni români şi ucraineni. În concluzie, tot cu aproximaţie s-ar putea zice că zilnic trec pe aici, dus întors, 700 de pietoni şi 550 de persoane la bordul autovehiculelor. Indiferent câte PTF s-ar deschide sau câte poduri s-ar construi, podul istoric trebuie să rămână funcţional, întrucât localitatea Slatina (10 mii de locuitori) a fost mereu considerată ca un cartier al Sighetului (37 mii de locuitori) despărţit doar de o apă, distanţa dintre centrele celor două aşezări fiind doar de 30 de minute de plimbare pe jos.
