Un cititor a venit la redacţie şi ne-a rugat să publicăm lista cu partidele şi candidaţii pentru alegerile parlamentare din 11 decembrie 2016 (o puteţi citi în pagina 5). Un altul ne-a întrebat unde se află sediul filialei judeţene a partidului X. Constatăm că alegătorii, cetăţenii merg spre partide, ridică problemele societăţii în faţa politicienilor, dar mai rămîne ca şi oamenii politici să le răspundă cu acelaşi interes. Oficial, ne aflăm în campanie electorală, însă practic partidele şi candidaţii nu se străduiesc să se apropie de noi, nu încearcă să ne convingă să-i votăm.
Dacă vorbeşti cu politicienii, se plîng că duc lipsă de fonduri de campanie, cu toate că legea electorală stabileşte că statul decontează cheltuielile pentru campania electorală, în limita unor sume precizate, de circa 70.000 de lei pentru fiecare parlamentar. Cu toate acestea, interesul candidaţilor pe locurile în Parlament este scăzut, doar 2-3 partide s-au mobilizat şi sînt active, au afişe şi în ziar publică machete cu sloganuri şi poziţionări în ce priveşte problemele societăţii. Ceilalţi candidaţi … dorm, nu depun nici un efort pentru a-şi face cunoscute intenţiile, ceea ce ridică semne de întrebare dacă cu adevărat doresc să fie aleşi, ori s-au înscris în cursa electorală doar pentru a se afla în treabă.
Procesul de selecţie a candidaţilor a fost şi de această dată un fel de spectacol de-a democraţia, deoarece este clar că cele mai multe dintre partide au doar şefi şi membri deloc… Este vina noastră, a cetăţenilor, că nu ne înscriem în partidele pentru care votăm. Partidele fiind slabe, este clar că politica făcută de ele nu va avea consistenţă. Acest climat de indiferenţă a cetăţenilor faţă de partide se întoarce acum împotriva noastră, deoarece calitatea oamenilor politici este slabă, masa de selecţie fiind redusă. În zadar facem apel continuu şi cerem renovarea clasei politice, dacă tinerii fug de politică.
Meseria de politician nu este necesară, dar ea există. Acest paradox al democraţiei ne dă mult de furcă şi nu doar la noi. Hillary Clinton este politician de profesie, s-a pregătit o viaţă pentru a ajunge la vîrf, şi iată că SUA a ales ca preşedinte un om care nu a făcut politică niciodată. Care nu a fost consilier local, primar, parlamentar, ministru. Care nu are experienţă în politică. Probabil această şansă este vizată şi de politicienii noştri, vor fi aleşi în Camera Deputaţilor şi Senat printr-o conjunctură, nu ca rezultat al unei acţiuni gîndite, intenţionate. Din start, aceşti politicienii sînt sortiţi eşuării.
Politicienii speră că vor avea şanse mai mari dacă dovedesc faptul că au realizări profesionale şi familiale. Nimic de zis, cine este profesionist şi bun familist are primele calităţi pentru a-i reprezenta pe cetăţeni în forul legislativ. Însă nu este suficient şi ei înţeleg acest lucru. Fără experienţă de consilier local şi apoi de consilier judeţean, nu ar trebui ca cineva să aibă curajul să candideze la parlament, deoarece patru ani va fi un pion decorativ, ca să nu zicem mort.
Le cerem candidaţilor să ne spună ce intenţii au ei şi partidul lor în ce priveşte legislaţia românească. Ce strategie de dezvoltare susţin. Cît de transparente să fie cheltuielile publice. Şi cîte alte probleme ridică alegătorii, direct sau indirect, aşteaptă răspuns. Nu prea avem nevoie de o campanie electorală golită de conţinut, cu cîteva afişe pe panouri. Controversele din societate aşteaptă să fie rezolvate într-un sens sau altul, după voia majorităţii. De aceea ne dorim o campanie electorală reală, pentru ca între alegători şi viitorii aleşi să se creeze relaţii de cunoaştere şi influenţare reciprocă. Cititorii noştri îi caută pe politicieni şi aşteaptă ca şi politicienii să îi „caute” pe ei.
