Pe dr. Ion M. Botoş, preşedintele Uniunii Regionale „Dacia ” a Românilor din Transcarpatia, l-am surprins în faţa vilei sale din Apşa de Jos, care găzduieşte Muzeul de Istorie şi Etnografie al Românilor din Transcarpatia.
Mândru că mai are un paznic la muzeu, Ion M. Botoş (foto) se destăinuie: ”Uniunea DACIA are 5 acorduri transfrontaliere încheiate cu: Fundaţia Culturală PRO UNIОNE, Baia Mare, preşedinte Ilie Gherheş; Asociaţia Morăriţa, Oradea, preşedinte Tiberiu Moraru; Asociaţia Culturală „Mara Oaş”, Negreşti-Oaş, preşedinte Natalia Lazăr; Centrul de Ecologie şi Turism Maramureş Sighet, preşedinte Chiş Timur; Asociaţia Culturală „Familia Română” Baia Mare, preşedinte Teodor Ardelean… Problema românilor din Transcarpatia cea mai dureroasă azi este că Statul român nu doreşte recunoaşterea străbunilor noştri de foşti cetăţeni ai României în perioada 1 Decembrie 1918-26 iulie 1921, iar noi, urmaşii lor, care ne-am născut pe aceleaşi meleaguri, nu putem obţine cetăţenia română.
Noi nu cerem nimic altceva, decât să primim ceea ce au pierdut bunicii noştri: statutul de cetăţean român, potrivit legii! La Simpozionul internaţional organizat de noi în urmă cu o lună, la Slatina, am lansat un Apel către structurile de stat din România în legătură cu faptul că în anul 2018 tot neamul nostru va sărbători 100 de ani de la Marea Unire. Cu prilejul Centenarului, românii din Ucraina (Regiunile Transcarpatia şi Cernăuţi) ar dori ca fiecare delegat cu drept de vot (deputat) din cei 1228 care au participat la Marea Unire din 1 Decembrie 1918 să aibă un monument funerar distinct şi o cruce, pentru că ei au votat Rezoluţia de la Alba Iulia prin care s-a pecetluit pe vecie Unirea Transilvaniei cu Regatul Român. Noi – cei care ne aflăm în vecinătatea României şi formăm „cununa neamului” – să avem posibilitatea, dacă vom ajunge în România, să depunem câte-o floare la mormintele eroilor neamului, aşa cum facem în Transcarpatia, la mormintele delegaţilor noştri maramureşeni din dreapta Tisei, participanţi la Marea Unire… Auziţi cum bat clopotele la noi? După ruperea de Patria Mamă din 26 iulie 1921), Mihai Marina (diac la Apşa de Jos) a plecat la Bucureşti şi a cumpărat clopote pentru biserica veche (1561). Pentru a putea trece graniţa cu ele la noi, în Cehoslovacia, diacul a apelat la Nicolae Iorga şi la Octavian Goga, pe care îi cunoştea personal spunându-le: „Dacă ne-aţi lăsat în ţară străină, vrem cel puţin clopotele să ne cânte româneşte, de aceea le-am cumpărat de la Bucureşti”. Şi azi clopotele de la Apşa de Jos ne cântă româneşte. Invităm „prietenii” de la Bucureşti care ne umilesc şi încearcă să ne fure statutul nostru de foşti cetăţeni ai statului român să ne viziteze aici, la noi acasă, să vadă că noi am fost, suntem şi vom fi români!
